15. Munchen: Instantanee.
... Si referitoare la Bad Wiessee, statiunea de la 60 de
km de Munchen:
Informatii foarte interesante despre Lagarul de la Dachau, aici:
http://www.scrapbookpages.com/Dachauscrapbook/Contents.html
Link-ul catre pagina oficial a lagarului este (pentru preturi bilete, orar vizitare etc):
http://www.kz-gedenkstaette-dachau.de/hours.html
Am vizitat acest lagar nazist de concentrare in toamna lui 2010. Tot ce stiam despre lagarele naziste, era din filme si din cea mai citisem in special despre cel de la
Dachau este un orasel situat cam la 20 km in NV-ul
Munchen-ului.
Lagarul
de aici este primul de acest fel deschis in Germania si a servit drept prototip
pentru toate celelalte infiintate ulterior, in ceea ce priveste planul
constructiilor si organizarea (cand am vazut imaginile de la Auschwitz, m-a
surprins asemanarea cu lagarul de la Dachau, fara sa stiu ca de fapt acestea
erau construite in mod deliberat in acelasi fel).
Cel
care a conceput organizarea si planurile cladirilor pentru lagarul de la Dachau a fost ulterior desemnat sa asigure organizarea
unitara a tuturor lagarelor naziste dupa modelul celui de la Dachau .
Lagarul de la Dachau a fost deschis in 22.03.1933
iar cel de la Auschwitz, ulterior, prin anii ’40. Ambele au devenit simboluri ale terorii naziste.
La
Dachau , lagarul
a fost deschis initial ca lagar de concentrare pentru detinutii politici.
Inca
inainte de a ajunge la intrarea in lagar, ne-a atras atentia zidul masiv,
prevazut cu sarma ghimpata si turnurile pentru santinele (am inteles ca sunt 7
astfel de turnuri).
Poarta de intrare in lagar poarta, desigur,
sloganul “Arbeit macht frei” (Munca te elibereaza), pe care l-am vazut si in
imaginile de la Auschwitz. Mie mi s-a
parut cinism din partea nazistilor sa foloseacsa acest slogan. Daca se poate
vorbi aici de eliberare, atunci nu putea fi vorba decat de “eliberarea de
libertate”, cum am citit la un moment dat pe undeva.
Din
lagar s-au pastrat doar cladirile administrative si inchisoara (transformate in
muzeu) si crematoriul.
Din
baracile in care erau cazati (inainte de a fi gazati) detinutii s-au pastrat
doar fundatiile din beton. Nici nu aveau cum sa reziste si baracile intrucat
erau facute in cel mai sumar mod posibil: doar pereti din lemn si acoperis.
Prin
amenajarea muzeului in cladirea administrativa a ofiterilor SS s-a urmarit
pastrarea pe cat posibil a incaperilor exact cum erau pe vremea nazistilor.
Nu s-au facut renovari ci, prbabil, doar tratamente de dezinfectare si
conservare a zidurilor si obiectelor.
Cu
toata dezinfectarea si conservarea lor, in acele cladiri era o atmosfera si un
miros ingrozitoare. Mirosea a moarte. Si parca mirosul asta nu-mi mai iesea din
nari. Pana si la restaurantul de la iesirea din lagar mi-era teama ca o sa
gasim mancare din aceea pe care o dedeau detinutilor. Atunci m-am gandit ca
poate ar fi chiar o idée de afacere destinata doritorilor de senzatii tari.
E
clar ca vizitarea unui lagar nazist produce impresii puternice asupra
vizitatorilor (si nu din cele mai placute).
In
cladirea muzeu se pot vedea documente, fotografii, filme cu marturii ale
supravietuitorilor lagarului, obiecte personale ale detinutilor, uneltele
folosite pentru pedepsirea detinutilor, harti, grafice etc. Toate aceste
informatii prezinta, de fapt, istoria lagarului, incadrata in contextual social
si politic al vremii.
Documente de identitate ridicate de la detinuti la intrarea lor in lagar:
Filme cu marturii ale supravietuitorilor lagarului de la Dachau:
Ustensilele unui detinut frizer obligat sa practice meseria si in lagar:
In
spatele cladirilor administrative exista alte cladiri in care era inchisoarea.
Acolo atmosfera e si mai urata:
Intrucat
din baracile detinutilor au rezistat numai fundatiile, au fost reconditionate
demonstrativ doua dintre acestea, la capatul campului imens unde erau
fundatiile celorlalte (am inteles ca au fost in total 31 de baraci pentru
detinuti si 1 pentru experimente medicale).
Campul de fundatii ramase dupa demolarea baracilor:
Mobilierul
din baraci consta in mare parte doar in paturi suprapuse pe 3 nivele. Acestea
erau construite chiar de catre detinuti. Nazistii erau foarte pretentiosi cu
calitatea mobilierului, detinutii care greseau
ceva, erau impuscati pe loc.
Baracile
mai contineau un loc pentru spalat (ca baie nu se poate numi), o incapere
pentru luat masa si toalete:
O
baraca era proiectata pentru 250 de personae insa, in 1945, in momentul
eliberarii, intr-o astfel de baraca s-au gasit si 1600 de detinuti!
Curtea
lagarului (unde se afla un zid pentru executii) era inconjurata de un sant cu
apa, de un zid masiv, gard electric si cele 7 turnuri inalte din care detinutii
erau paziti de santinele.
Zidul pentru executii:
Turnuri de paza:
Initial,
la Dachau erau
adusi detinutii politici (chiar si evreii erau adusi tot pentru orientarea lor
politica).
Ulterior,
au fost adusi aici tot mai multi evrei din Austria , Cehia, Polonia, Norvegia,
Olanda, Franta s.a.
Cel
mai mare numar il aveau detinutii din Polonia si Uniunea Sovietica.
In
total, la Dachau au fost peste 200.000 de prizonieri din mai bine de 30 de tari
(in muzeu exista harti ale Europei in care este marcat numarul detinutilor din
fiecare tara, la anumite intervale de timp).
Lagarul
de la Dachau a fost scena multor omoruri in masa. Se crease o practica din a fi
adusi aici prizonieri condamnati la moarte, doar pentru a fi executati (in 1941
au fost aduse aici mai multe mii de prizonieri rusi si impuscati).
Detinutii
mai mureau aici si din cauza experimentelor pe care medicii SS-ului (daca acestia
pot fi numiti medici, avand in vedere juramantul lui Hippocrate) le efectuau pe
ei. S-au facut experimente in cadrul carora s-a testat rezistenta oamenilor in
conditii de presiune foarte scazuta, de frig extreme precum si experimente cu malarie
si nu numai.
Dupa
zona in care se afla fundatiile fostelor baraci, au fost ridicate cateva monumente
religioase in memoria celor care au murit in acest lagar: unul evreiesc, doua catolice si unul protestant.
De
asmenea, in imediata apropiere a crematoriului exista o bisericuta ruseasca ortodoxa.
Biserica catolica "Patimile lui Iisus" (Mortal Agony of Christ):
Interiorul Bisericii catolice a Ordinului carmelit:
Interiorul Bisericii protestante:
Bisericuta ortodoxa rusa:
Crematoriile
se afla in doua corpuri de cladire diferite: cladirea crematoriului vechi
cuprinde doar un crematoriu iar celalt corp de cladire cuprinde crematoriul nou
care contine si camera de gazare (care era deghizata in camera de dusuri pentru
ca detinutii sa nu se opuna la intrare), camera unde erau lasate hainele si
camera unde asteptau detinutii inainte de camera de gazare. Ingrozitor!!!
In
camera de gazare intrau mai mult de 150 de detinuti care erau omorati cu un gaz
letal. Lor li se spunea ca trebuie sa se dezbrace pentru dus. Asta a fost cea
mai urata parte a vizitei lagarului (oricum, pe toata durata vizitarii m-am
simtit incarcata de cele mai grele si apasatoare sentimente, moartea inca se
simtea peste tot).
Cladirile administrative ale lagarului, transformate in muzeu:
Muzeul:
Inchisoarea:
Cele doua baraci reconstituite:
Baracile, pe vremea lagarului nazist:
Harta lagarului:
Campul de fundatii care au ramas dupa demolarea baracilor:
Crematoriul:
Crematoriul si camera de gazare:
Monumentul catolic:
Monumentul evreiesc:
Bisericuta rusa:
Biserica si Manastirea calugaritelor din Ordinul carmelit (forma sa aminteste de forma fostelor baraci naziste):
Monumentul protestant:
Dovlecii si florile de Dachau sunt bonus: :-)
este groaznic.
RăspundețiȘtergereNadajduiesc din tot sufletul ca nu te referi la materialul postat de mine! :-)
ȘtergereLocul, da, este ingrozitor!
Te astept, cu placere, sa vizitezi si alte pagini ale blogului meu!
Buna, sti cumva un program? in ce zile este deschis si intre ce ore?
RăspundețiȘtergereUite aici, pe pagina oficiala a lagarului (am pus link-ul si in continutul postarii, poti sa-l accesezi acolo):
Ștergerehttp://www.kz-gedenkstaette-dachau.de/hours.html
Super interesant! Si infricosator de asemenea.
RăspundețiȘtergereAsa e: interesant si infricosator! Ma bucur ca am fost acolo desi nu cred ca as repeta experienta!
ȘtergereNumai bine, Teodora!