luni, 20 iunie 2016

Vacanta la Paris

... sau "cum sa inghesui o saptamana intr-o singura postare!"

Hai ca iar a trecut o gramada de timp de cand am fost in vacanta si n-am apucat sa povestesc cum a fost, ce am facut, ce am vazut, ce m-a impresionat.
Asadar, 21-27 aprilie 2016, prima data la Paris!
Parisul era de mult pe lista locurilor in care doream sa ajung. Ocazia de a-l vizita a venit oarecum pe neasteptate. Se pare ca s-au aliniat planetele pentru mine pentru ca lucrurile s-au aranjat si s-au legat frumos, vacanta a fost reusita. Cand spun reusita, ma gandesc in primul rand ca nu a existat niciun incident care sa-mi puna bete in roate, apoi la faptul ca in fiecare zi am reusit sa "bifez" tot ce mi-am propus. Singurul aspect care a lasat nitel de dorit a fost vremea care mi s-a parut destul de rece pentru ultima decada a lui april.





Va spun de pe acum ca dupa cele cateva zile petrecute in capitala Frantei am ramas cu impresia ca am vazut doar o foarte mica parte din cate lucruri si locuri frumoase sunt de vazut aici. 
Nu o sa incep cu d'alea: orasul luminilor, grandoare, splendoare, orasul care te innebuneste, te zapaceste la simturi si alte exprimari lesinatoare la stomac. Si nici nu o sa ma apuc sa dau sfaturi de genul, eu am facut asa si a fost perfect, si in orice alt mod ati face voi, nu are cum sa fie mai bine! (poate credeti ca bat campii, dar am intalnit o astfel de atitudine pe blogosfera si nu mi-a placut). O sa povestesc experienta mea asa cum a fost si cum am trait-o eu, fara prea multe informatii turistice sau istorice, ca din acestea se gasesc, slava Domnului, din belsug, pe net.

Asadar, a fost frumos, mi-a placut. Desi nu am gasit in Paris stralucirea la care ma asteptam, mi-a placut, e un oras impresionant. Mi s-a parut un pic tocit si jerpelit, probabil din cauza traficului enorm de turisti si poate si din cauza autoritatilor care nu reusesc sa-l intretina asa cum ar merita. Si, desigur, din cauza vechimii multora dintre cladiri, care au reprezentat model pentru multe altele care s-au construit ulterior in toata Europa si nu numai.

Ma asteptam sa fie la fel de dichisit si intretinut in cele mai mici detalii ca si Viena unde toate cladirile istorice sunt renovate si arata de parca ar fi noi iar strazile sunt, la randul lor, foarte curate.
Ce m-a impresionat in mod deosebit la Paris nu a fost Turnul Eiffel si nici palatul si gradinile de la Versailles ci reteaua de metrou si trenurile RER care deserveau suburbiile. Nu-mi imaginam ca poate exista o asemenea retea! Cred ca au vreo 16 magistrale de metrou, liniile de tren RER ajung de multe ori in statii comune cu metroul, trenurile/metroul merg cand pe sub pamant, cand pe deasupra, chiar prin cartiere de blocuri, pe linii suspendate pe la nivelul 4-5 al cladirilor. Asta mi s-a parut super tare. Iar m-am intors plina de ciuda si de nervi pe romanii care la capitolul infrastructura de transport sunt varza (ma scuzati!).

Dupa ce sotul a ajuns in Franta intr-o delegatie, ma tot batea la cap sa ma duc si eu sa vizitez Parisul insa ezitam pentru ca el era cazat la vreo 4-5 km de Versailles, deci la vreo 20 km SV de Paris. Ma gandeam ca o sa-mi fie greu sa ajung din oraselul ala mic (Voisins le Bretonneux) unde era hotelul, pana la Versailles la gara si apoi la Paris. Insa, odata ajunsa in Franta, totul s-a dovedit a fi extrem de usor. Nu mi-a venit sa cred cand, din aeroport, am fost indrumata sa cobor niste scari si am ajuns direct pe peronul garii de unde am luat trenul catre centrul Parisului unde am schimbat cu alt tren care m-a dus la Versailles. Surprinzator de simplu!
In continuare o sa povestesc cam ce am facut in fiecare zi. Ce am reusit sa fac, pe scurt, arata cam asa:
Ziua1:
- zbor Bucuresti-Paris si apoi cu trenul RER la Versailles
- plimbare prin gradinile Palatului Versailles
Ziua 2:
- cele 2 tururi ale orasului cu autobuzul turistic: (turul 1 = zona sudica, turul 2 = zona de nord),
- croaziera pe Sena,
Ziua 3:
- Versailles de dimineata pana seara: interior, gradini cu fantani arteziene, Marele Trianon, Micul Trianon, Satucul Mariei Antoaneta, 
Ziua 4: 
plimbare in afara orasului:
- Castelul Fontainebleau
Castelul Vaux Le Vicomte
Ziua 5:
- Basilica Sacre Coeur
- Turnul Eiffel
Ziua 6:
- Catedrala Saint Louis des Invalides
- Domul Invalizilor
- Muzeul Armelor
- Catedrala Notre Dame
Ziua 7:
- inapoi la Bucuresti

Ziua 1, joi:
Dupa un zbor fara turbulente, pe un cer senin de am putut vedea aproape in permanenta peisajul de la sol, am aterizat cu bine la Paris.
Am ajuns destul de usor la Versailles. Cu exceptia faptului ca in statia din Paris unde trebuia sa schimb trenul spre Versailles, am luat trenul in sensul opus si m-am intors dupa o statie de mers gresit, in rest calatoria de la aeroportul Charles de Gaulle si pana la Versailles a decurs cat se poate de simplu. 
Pentru ca am luat trenul gresit si am avut nevoie de cateva informatii, am avut ocazia sa constat ca francezii de rand nu prea stiu engleza. Oricum, au fost amabili, nu s-au lasat pana nu m-au vazut urcata in trenul corect :-).
Din trenul de la aeroport spre Paris peisajul nu parea prea grozav, parca eram in tren de la Peris spre Bucuresti: pasarele ruginite, linii multe cu macazuri spre linii moarte, cutii de bere si alte gunoaie aruncate din tren direct in peisaj (deh, fiecare tara cu taranii ei :-)), insa trenul era foarte silentios, usile se inchideau automat ca cele de la metrou. Viteza prindea sau nu in functie de zona prin care trecea: in localitati, cartiere de cladiri, reducea viteza.

Trenurile, desi moderne, erau destul de terfelite. Adica, se vedea ca se facea curat, insa erau cam soioase. Traficul intes isi spunea cuvantul.

Aaa, sa nu uit: inca din trenul de la aeroport spre Paris am dat nas in nas cu compatriotii nostri mai de culoare. Primul, un tanar care a urcat pe la prima sau a doua statie, punea pe scaune niste cartonase albastre pe care era tiparit in franceza un text din ala "suntem 7 frati acasa, nu avem venituri, un mic ajutor daca se poate", d'astea..., apoi se intorcea si le culegea impreuna cu eventuale donatii. Se pare ca francezii inca sunt sensibili la astfel de abordari.
Tot in trenul spre Paris, nu mult dupa ce a coborat baiatul cu cartonasele, a urcat o fata destul de curatica, cu un copil atarnat de gat intr-un ham, care cersea, si asta, mila intr-o franceza destul de bunicica. Desi eram la curent cu ce fac "ai nostri" prin orasele europene, nu ma asteptam sa-i intalnesc atat de repede.

Faptul ca in Starbucks-ul de langa gara din Versailles am fost ajutata cu amabilitate de un tanar sa-mi setez telefonul pentru a-mi putea anunta sotul ca am ajuns, m-a facut din nou sa cred ca voi petrece cateva zile printre oameni civilizati si cumsecade.
Si daca tot eram in gara la Versailles iar ora nu ne forta sa mergem la hotel, am zis sa valorificam timpul ramas pana la apus si sa facem o plimbare prin gradinile Palatului Versailles aflate la o aruncatura de bat. Plus ca, dupa amiaza, vizitarea gradinilor este gratuita. Desi obosita dupa drum, mi-a placut plimbarea. Si vremea a fost foarte frumoasa. In urmatoarele zile s-a racit, la un moment dat a fost, chiar, un pic de lapovita cu ceva fulgi de nea. Inteleg, totusi, ca vremea atat de rece nu este caracteristica in zona pentru acea perioada, din moment ce chiar si francezii se intrebau pe unde s-o fi ascuns primavara.

Cam asta a fost in prima zi. O sa pun cateva poze pentru a ilustra ce v-am povestit iar pentru cei doritori de si mai multe imagini, o sa pun la sfarsitul sirului de poze din fiecare zi, link-urile catre albumele complete.

Otopeni, singurul aeroport functional din Bucuresti! Am plecat cu Tarom-ul



   


Prima intalnire cu Turnul Eiffel!

In aeroportul Charles de Gaulle

Sus aeroportul, jos gara!

Din aeroport, direct in tren!

Paris, Peris?!











Oranjeria
   

 
 
 
  
   

   


  


Prin orasul Versailles:




Poze Ziua 1:
- Calatoria de la Bucuresti la Paris. 
In albumul asta sunt pozele din aeroportul Otopeni, din timpul zborului, din aeroportul Charles de Gaulle, din trenul catre Paris, din statia unde am schimbat trenul si din trenul catre Versailles:

- Gradinile Palatului Versailles, in dupa amiaza zile in care am ajuns:

Ziua 2, vineri:
Pentru a doua zi era planuita marea intalnire cu Parisul! 
Dupa un drum de cateva minute cu masina din oraselul Voisins le Bretonneux si pana in Gara la Versailles, am luat trenul RER spre Paris, nu inainte de a trece pe la punctul de Informare Turistica pentru a cumpara in avans biletele pentru turul complet al domeniului Versailles, tur ce era programat pentru ziua urmatoare. Ne-am gandit sa luam biletele in avans (chiar daca am platit comision pentru asta) pentru a evita cozile enorme de la bilete in ziua vizitei, cu atat mai mult cu cat urma sa fie sambata, o zi extrem de aglomerata la Versailles.
De la centrul de Informare Turistica mi s-a spus ca pentru a lua autobuzul turistic in Paris, cea mai potrivita statie pentru a cobori din tren este statia de la Turnul Eiffel.
OK, zis si facut! Am calatorit vreo 25-30 de minute cu trenul si am ajuns fix in inima Parisului! Statia de tren de la Turnul Eiffel este in subteran. De cum am urcat scarile si am iesit la lumina zilei, surpriza: eram chiar la picioarele turnului! Nu ma asteptam ca statiile de tren sa fie amplasate atat de convenabil in zone atat de circulate ale orasului. Statia asta era una dintre cele comune cu cele de metrou, un alt avantaj gandit pentru calatori! Dar deja v-am spus, sistemul de transport in Paris si in imprejurimile acestuia reprezinta unul dintre lucrurile care m-au impresionat in mod deosebit in vacanta asta!
Pentru prima zi in Paris m-am gandit sa fac turul orasului cu autobuzul turistic pentru a-mi face o idee de ansamblu despre oras astfel incat sa ma pot orienta mai bine in zilele urmatoare. Autobuzele turistice sunt bune fie cand mergi intr-un oras si ai putin timp la dispozitie pentru a-l vizita, fie cand planuiesti sa stai mai multe zile si nu stii de unde sa incepi vizitarea, cum a fost cazul meu de aceasta data.
Asadar, eram la picioarele Turnului Eiffel. Prima impresie pe care mi-a produs-o magaoaia de metal a fost ca e o schela imensa despre care nu-mi dadeam seama daca este ruginita sau este vopsita in culoarea ruginii. Apropiindu-ma, am inteles ca era varianta a doua. Asadar, nu m-a impresionat cine stie ce. Doar gandul ca a fost construit acum mai bine de 100 de ani cu mijloacele disponibile la acel moment, m-a facut sa trec la sentimente ceva mai bune despre el.
Nu apuc sa-mi pun problema de unde sa cumpar biletul pentru autobuzul turistic ca, in timp ce cascam gura la schela ruginita, vine la mine un tanar care ma intreaba daca vreau sa fac turul orasului cu autobuzul. Probabil ca scria pe fruntea mea "turist habauc, doritor sa faca turul Parisului cu autobuzul turistic".
In Paris sunt doua tururi (al doilea a fost inaugurat destul de recent, din cate scria pe harta autobuzului). Primul tur cuprinde zona de sud, cea mai importanta a orasului, iar turul 2 cuprinde zona de nord (Colina Montmartre), si este un pic mai mic. Primul dureaza 2 ore si 20 minute iar al doilea, 2 ore.
Baiatul meu avea, desigur, bilete la ambele tururi, ba chiar si la croaziere pe Sena! Cum pretul biletelor urma sa fie mai mic cu cat cumparam mai multe excursii, am luat cele doua tururi si o croaziera pe Sena, la un pret total destul de bun, zic eu (m-am si tocmit un pic :-)). Ramanea decat sa gestionez bine timpul astfel incat sa pot face tot ce-mi propusesem, nu de alta dar mai trebuia sa iau si trenul inapoi la Versailles unde ma astepta sotul (el, dupa o zi de munca) sa mergem la hotel. Stiu, nu e dreptate pe lumea asta: unii merg la plimbare iar altii la job, dar asta e! :-)
Mi-au placut cele doua tururi, chiar m-au ajutat sa-mi fac o impresie generala despre Paris, despre strazile, arhitectura, traficul lui. Primul tur a inceput chiar de langa Turnul Eiffel. Cele mai de seama obiective turistice pe care am putut sa le vad din autobuz: Domul Invalizilor, Micul Palat, Marele Palat, Piata Concorde, Piata Vendome, Gradinile Tuileries, Muzeul Orsay, Catedrala Notre Dame, Muzeul Luvru (am trecut chiar prin curtea interioara), Opera, Galeriile Lafayette, Biserica Madeleine, Arcul de Triumf la capatul bulevardului Champs Elysees, Trocadero, cateva dintre cele mai renumite poduri peste Sena, standurile buchinistilor de pe malurile Senei si, nu in ultimul rand (mai ales ca era chiar pe la inceputul plimbarii), Ambasada Romaniei. 
Al doilea tur avea punctul de pornire undeva prin spate pe la Luvru, intr-o statie comuna cu turul 1, asa ca, dupa ce am terminat turul 1, am ramas in autobuz si am mai facut odata traseul pana la statia de pornire pentru turul 2. Puteam sa fac tururile astea si de 10 ori pentru ca biletul era valabil toata ziua, in sistem hop on - hop off, timp sa fi avut.
Principalele atractii in al doilea tur au fost cladirea cabaretului Moulin Rouge si Basilica Sacre Coeur, pe aceasta din urma am putut sa o vad doar foarte putin, printre niste cladiri, la capatul unei stradute in panta. Nu am apucat sa-i fac vreo poza insa a fost suficient sa vad locatia pentru ca era pe lista de obiective de vizitat pentru zilele urmatoare.
In turul 2 am mai vazut Gara de Nord, Gara de Est, Poarta Saint Martin, Grand Rex, cel mai mare cinematograf din Europa, Luxor, un alt cinematograf cunoscut in Paris, datand din 1921, a carui cladire este deja considerata monument istoric.
Spre sfarsitul celui de al doilea tur intrasem un pic in criza de timp, ma cam stresam pentru ca imi era teama ca nu mai apuc sa fac si croaziera pe Sena. Pentru a castiga timp, nu am mai ramas in autobuz pentru a ajunge inapoi langa Turnul Eiffel de unde plecau vapoarele in croaziera ci, odata ce a s-a terminat al doilea tur, am coborat si am luat metroul de la cea mai apropiata statie care era chiar foarte apropiata. 
In 25 de minute, dupa ce am schimbat de vreo 2 ori, parca, eram iar langa Turnul Eiffel, locul de unde pleaca nu numai autobuzele turistice dar si vapoarele in croazierele pe Sena. La metrou, din nou compatriotii nostri de culaore! De data aceasta, un tanar destul de bine construit si foarte apt de munca, intretinea atmosfera cu muzica de acordeon. Avea omu' si un mic CD-player sau ceva, si doua boxe si isi asigura si orchestatia, nu asa, oricum!
Mi-a placut si croaziera pe Sena, m-am incadrat foarte bine in timp si cred ca si vremea a tinut cu mine daca ma gandesc ca exact la sfarsitul plimbarii cu vaporul a inceput sa bata vantul si sa cada stropi reci de ploaie.
De pe apa am vazut multe dintre cladirile pe care le vazusem deja din autobuz insa dintr-o alta perspectiva. Mi-au placut podurile peste Sena, care parca erau fara numar si, cel mai mult, cheiurile Senei, mai exact felul in care sunt acestea amenajate ca loc de promendata pentru parizieni si nu numai. Inscrierea lor pe lista UNESCO mi se pare pe deplin justificata. In ultima decada a lui aprilie, vremea era destul de capricioasa si imbia mai putin la plimbare insa asta nu m-a impiedicat sa-mi imaginez cat de frumos trebuie sa fie sa te plimbi pe cheiurile Senei intr-o dupa-amiaza de vara sau intr-o zi calda de toamna!
Asadar, pe langa sistemul de transport din Paris si imprejurimi, cheiurile Senei reprezinta alt lucru care m-a impresionat in mod deosebit la Paris.
Am ispravit cu bine si plimbarea pe Sena, vaporasul m-a adus inapoi de unde plecasem, si, obosita dupa o zi intreaga de hoinareala, am coborat in statia de tren de langa turn si am plecat spre Versailles.
Cam asta a fost a doua zi a vacantei mele si prima zi la Paris!


Gara din Versailles (una dintre ele, pentru ca erau trei)

Trenurile de pe ruta Paris-Versailles erau decorate cu imagini de la palat


Imagine surprinsa din trenul de la Versailles la Paris.
Liniile de tren erau uneori suspendate pe la nivelul 3-4 al cladirilor. 

Deci lipsa spatiului din orase nu este o scuza pentru lipsa infrastructurii de transport!

Una dintre primele imagini cu "schela"

Autobuz al firmei cu care am facut turul orasului


Ambasada Romaniei la Paris, pe Rue Saint Dominique, nu departe de turn














Buchinistii de pe malul Senei





                          

Casa "imblanita":
             





Cinematograful LUXOR

Gara de Est

Copiii, au vazut, si ei, Parisul! :-)





In croaziera pe Sena, plecam tot de la picioarele turnului!












M-am straduit nitel sa prind, din mersul vaporasului, 
turnul acela cu ceas, fix intre cele doua cladiri! :-)

Primaria Parisului


Muzeul Luvru

Muzeul Orsay


Poze Ziua 2:
- Voisins le Bretonneux, Versailles:

- Cu trenul de la Versailles la Paris:

- Turul orasului cu autobuzul turistic 1:
Am facut atat de multe poze incat, daca aveti rabdare sa le deschideti pe toate, veti putea avea sentimentul ca ati parcurs voi insiva traseul (sunt asezate in album in ordinea in care au fost facute):

Turul orasului cu autobuzul turistic 2: 

- Metroul din Paris:

- Croaziera pe Sena: 

Cand am ajuns in Franta eram curioasa sa vad cum arata drumurile lor, natura, peisajele, relieful, totul. Am facut un filmulet pe drumul de la hotel, din oraselul Voisins le Bretonneux si pana la Versailles de unde luam trenul dimineata spre Paris. Pentru cine e curios sa vada, iata-l:

Ziua 3, sambata:
Pentru ca ziua 3 a fost sambata, pentru ca era liber si sotul meu, si pentru ca sambata aveau program si fantanile de le Versailles, ziua 3 a fost planuita sa fie petrecuta impreuna, pe Domeniul Versailles. 
Inca de cand am venit si am facut acea plimbare pin gradinile palatului, am hotarat ca pentru vizitarea Domeniului de la Versailes trebuie alocata o zi intreaga. Pentru cine nu stie, Versailles nu inseamna numai palatul si gradinile din jurul sau ci un domeniu foarte mare care mai cuprinde, pe langa un parc imens, un canal in forma de cruce, cateva ansambluri de cladiri respectiv Marele Trianon, Micul Trianon, Domeniul Mariei Antoaneta si Satucul Reginei. Asadar, ne astepta o zi intreaga de umblat si de admirat gradini, fantani, cladiri istorice, interioare imperiale. Am pus in setul de poze o harta a domeniului, pentru cei curiosi sa vada o imagine de ansamblu a acestuia.
V-am spus deja ca biletele le-am luat in avans, vineri de dimineata, de la Oficiul de turism din orasul Versailles. Am luat un tip de bilet caruia ei ii spun "pasaport" pentru ca iti asigura accesul la toate obiectivele de pe domeniu, si asta la un pret mai bun decat daca ai plati intrarea separat pentru gradini, palat, Marele Trianon, Micul Trianon. In mod normal acest "pasaport" cost 25 de Euro de persoana insa, cumparat in avans, a fost mai scump cu un comision de 2,5 Euro de persoana, mai exact, am platit 55 de Euro pentru amandoi.
Am plecat de la hotel imediat dupa micul dejun. In cateva minute eram la Versailles, parcam masina in parcarea de langa gara, ca sa nu mergem in parcarea din fata palatului unde presupuneam noi ca ar fi fost mai scump.
Faptul ca am ajuns destul de devreme si ca mai aveam si biletele cumparate, nu ne-a scutit, in niciun caz, de aglomeratia de la intrare, unde, dupa ce ni s-au verificat biletele, am fost supusi unui control de securitate ca la aeroport. Daca nu aveam biletele, cine stie cat mai pierdeam si la coada sa le luam!
Asadar, aglomeratie, inca de la intrare! Si luna aprilie este considerata o luna mai putin aglomerata la Versailles!
In interior era puhoi de lume, in special asiatici cu gurile cascate pe pereti, ca, cu greu am putut sa fac si eu cateva poze mai de Doamne-ajuta! Toate pozele sunt miscate si pline de chinezi, cadre luate numai spre tavan ca numai pe acolo nu ajunsesera! In incaperi nu era un milimetru liber sa poti prinde si tu ceva intr-o poza! Cam enervant.
Starea de enervare s-a accentuat cand am vazut ca s-a facut ora la care dadeau drumul la fantani si nu puteam inainta mai repede prin marea de turisti sa ajung afara sa fac poze la fantani. Nu de alta dar urma sa fie deschise doar o ora, de la 11 la 12. Pentru ca nu puteam inainta spre finalul turului de vizitare, m-am hotarat sa ma intorc. Va imaginati cum mergeam in sens opus tuturor celorlalti vizitatori, in graba mare ca sa ajung cat mai repede afara la fantani?! A fost o nebunie! 
Mi s-a parut cam aiurea din partea francezilor sa faca un astfel de program de functionare pentru vestitele fantani de la Versailles: doar in zilele de week-end, si cred ca si in zilele de sarbatoare: 1 ora intre 11 si 12 si inca o ora si jumatate intre 15.30 si 17. Asa economie nici la comunisti n-am vazut!. Si nici macar nu erau organizate cine stie ce jocuri de apa: doar diverse jeturi aruncate vertical sau caderi de apa gen cascade. Prin alte locuri, inclusiv prin Bucurestiul nostru, am vazut jocuri de apa mult mai dragute. Ma gandesc, totusi, ca pentru jocurile astea mai sofisticate este necesara un pic de tehnica ori, la fantanile de la Versailles instalatiile au fost pastrate asa cum erau ele pe vremea Regelui Soare! Si, unele dintre ele, mi s-au parut, chiar, murdarele si neingrijite cu apa din bazine murdara, plina de "matasea broastei".
Am inteles ca sunt foarte frumos luminate pe timp de noapte insa probabil ca si instalatiile de lumini functioneaza tot dupa un program strict si auster ca si fantanile, nu stiu.
Mi-a placut ca aveau muzica prin gradini: din loc in loc, printre boscheti, erau ascunse boxe astel ca plimbarea iti era insotita de muzica frumoasa, clasica.
Asadar, am iesit in graba mare din palat, am alergat la propriu prin gradini ca sa prind in poza cat mai multe fantani in activitate, am injurat la greu la francezi, tare si in romaneste, si, dupa ce s-au oprit fantanile, m-am intors sa termin turul interioarelor palatului. Din cat de mare e palatul ala, vreau sa va zic ca se viziteaza doar o mica parte, asta fiind un alt minus pe care l-am acordat francezilor. Au si vreo 2 sau 3 magazine de suvenire: mici nimicarii, multe si scumpre, nu mi-a atras nimic atentia in mod deosebit.
In toata ora aceea in care am alergat prin gradini dupa fantani, va imaginati ca s-a putut tine cineva dupa mine? Sotul m-a asteptat, saracul, cumintel intr-un colt al gradinii si m-a lasat sa-mi fac treaba! :-)
Dupa ce am "scapat" din interior, am pornit frumusel pe domeniu, spre Marele Trianon. Desi puteam sa luam trenuletul care costa vreo 8 Euro, parca, sau o masinuta din aceea ca cele de golf, care costa mult mai mult, am preferat sa mergem pe joj. Peisajul este superb, merita strabatut la pas insa distanta e cam mare si ne-au cam durut picioarele.
La Marele Trianon si apoi la Micul Trianon mi-a placut mult mai mult decat la Versailles: a fost mai putin aglomerat, am putut vizita mai in tihna interioarele, foarte frumoase, de altfel. Faptul ca trebuiau sa mearga pe jos o distanta de vreo 15-20 de minute, sau sa plateasca pentru trenulet sau masinuta, i-a descurajat pe multi care s-au multumit doar cu Versailles-ul, asa ca aici au ajuns mai putini vizitatori.
Dar cel mai mult si mai mult, la Versailles, mi-a placut Satucul Reginei! Acela a fost locul in care m-am simtit cu adevarat bine: un peisaj de vis, cladiri rustice, un lac cu lebede, pesti si chiar si o nutrie, o moara, un turn, o curte cu pasari si animale domestice, o plantatie de vie, un sautc in miniatura, incremenit, parca, in vremea Mariei Antoaneta! Si drumul pana aici a fost foarte frumos: am plecat de la Micul Trianon pe potecute nepietruite printre copaci si poieni, pe langa un frumos curs de apa.
La intoarcere spre iesirea de pe domeniu am prins si programul de dupa amiaza al fantanilor, cel de la 3.30 la 5, asa ca am mai facut si de data asta niste poze, la alte fantani de cat in cursul diminetii, pentru ca ne-am intors pe un alt traseu. Am prins inclusiv jocurile de apa de la Fantana lui Apollo, cele care functioneaza doar 8 de minute, de la ora 5.20 la ora 5.28, la sfarsitul programului fantanilor. Mi-a placut ca lumea venea si se aseza pe peluza in fata Fantanii lui Apollo, ca la spectacol. Show-ul a fost dragut, cu acompaniament de muzica, dar, din nou zic, nu asa impresionant cum ma asteptam, mai ales dupa ce citisem ce inseamna in cifre Gradinile de la Versailles:
- 55 de bazine si fantani,
- 600 de modele de jocuri de apa (cum le-or fi numarat, nu stiu),
- un circuit inchis de apa cu un consum de 4500 metri cubi pe ora,
- o echipa de 13 ingineri specializati in fantani arteziene (probabil ca numarul asta le-o fi purtat ghinion :-),
- un sistem de conducte de 35 de km, neschimbat din secolul 17 (asta explica multe :-),
- 77 de hectare de gradini formale frantuzesti in cadrul a 850 de hectare de parc (v-am zis ca ne-am rupt picioarele pe acolo! :-)),
- 86 de grupuri statuare,
- 155 de statui,
- 235 de vaze,
- 300.000 de flori plantate anual (la sfarsitul lui aprilie erau doar cateva narcise, frumoase, ce-i drept).
Si s-a incheiat si ziua 2! Am ajuns la hotel rupti de picioare dar incarcati cu amintiri foarte frumoase in ciuda celor catorva minusuri de care v-am povestit.


De la Versailles am si niste filme:













Fantana lui Apollo


   

   








Marele Trianon: 








Micul Trianon: 




Satucul Reginei: 



 

Poze Ziua 3:
- Versailles, Fantanile:

- Versailles, Gradinile:

Versailles, Exteriorul:

Versailles, Interiorul:

- Domeniul Versailles, Marele Trianon:

Domeniul Versailles, Micul Trianon:

Domeniul Versailles, Satucul Mariei Antoaneta:

Ziua 4, duminica:
Pentru ca aveam la dispozitie o masina pentru care nu ne costa decat benzina, ar fi fost pacat sa nu facem o plimbare si in afara orasului. Chiar vroiam sa ne facem o impresie despre drumurile francezilor (autostrazi, drumuri locale), despre zonele de la marginea Parisului, despre zonele lor rurale.
Intr-o carticica destinata turistilor am gasit doua castele situate in zona de SE a Parisului, cam la 60 km, cu review-uri foarte bune pe net: Castelul Fountainbleau si Castelul Vaux Le Vicomte.
A fost o zi foarte frumoasa chiar daca vremea a fost rece si capricioasa: cand cu soare (in cursul diminetii), cand innorata si chiar si cu ploaie. Cu toate astea, vremea nu a reusit sa ne strice planurile: cand ne-am plimbat prin gradinile castelelor, a fost foarte frumos. De plouat, a plouat ori cand eram in masina, pe drum, ori cand eram in interiorul castelului Vaux Le Vicomte.
1. Castelul Fountainbleau am aflat ca este unul dintre cele mai mari castele regale din Franta. Se afla in orasul cu acelasi nume, oras care s-a dezvoltat in jurul resturilor vestitei paduri de la Fountainbleau, fost parc regal de vanatoare.
Cu putin inainte de a ajunge la Fountainbleau, am vazut indicatoare catre Muzeul Scolii de la Barbizon despre care desi stiam ca se afla pe undeva pe langa Paris, nu-mi imaginam ca era chiar pe acolo. Mi-ar fi placut sa vizitez muzeul, sunt tare curioasa daca pastreaza si dovezi ale trecerii pe acolo a compatriotilor nostri Andreescu si Grigorescu.
Padurea de la Fountainbleau este ea insasi un obiectiv turistic ce atrage anulat foarte multi turisti. De asemenea, este locul care a inspirat decorurile din filmul Asterix si Obelix.
Napoleon a transformat castelul asta intr-o alternativa la Versailles. Este locul in care Papa Pius al VII-lea a fost gazduit de Napoleon atunci cand a venit pentru a-l incorona pe Napoleon la Paris (se pare, totusi, ca Napoleon se putea descurca si fara serviciile lui din moment ce a smuls coroana din mainile acestuia si si-a asezat-o singur pe cap :-)). Papa Pius al VII-lea a stat la Fountainbleau si in perioada 1812-1814 cand a fost prozonierul lui Napoleon.
Fountainbleau este castelul de unde Napoleon si-a luat ramas bun de la Vechea Garda si a plecat in exil in 1814.
Mi-a placut in mod deosebit, mult mai mult decat vestitul Versailles! M-a impresionat vechimaea lui, scarile si zidurile tocite de vreme. Cred ca este cel mai vechi castel pe care l-am vazut. Are foarte multe incaperi deschise publicului, mentinute in foarte buna stare. Nu-mi venea sa cred ca se viziteaza atat de multe incaperi, mai ales cand ma gandeam la cat de putin vazusem la Versilles!
Castelul contine si un muzeu unde am putut vedea cateva obiecte originale care au apartinut lui Napoleon, printre care celebra lui palarie dar si redingota gri.
La intrare se puteau inchiria costume atat pentru adulti cat si pentru copii astfel ca vizita sa se desfasoare intr-o atmosfera cat mai autentica. Acum imi pare rau ca nu mi-am luat si eu o rochie de epoca! :-(
Dupa ce am vizitat interioarele ne-am plimbat un pic si prin gradina superba a castelului si apoi am plecat spre celalalt castel.
2. Drumul pana la Castelul Vaux Le Vicomte l-am facut mai mult pe ploaie insa asta nu ne-a impiedicat sa admiram frumusetea peisajelor si in special a ultimei parti a drumului, cam vreun kilometru parcurs pe o sosea strajuita de niste copaci imensi, minunati (platani, cred).
Castelul Vaux Le Vicomte (55 Km SE de Paris) se afla in prezent in proprietatea privata a descendentilor familiei care il detine inca din anul 1875, castelul fiind construit in 1658-1661!
Pentru a se construi castelul si gradinele, au fost demolate trei sate ai caror locuitori au fost ulterior angajati sa intretina domeniul.
Gradinile au fost amenajate de arhitectul peisagist Andre Le Notre, acelasi care, mai tarziu, le-a realizat si pe cele de la Versailles, dupa modelul celor de la Vaux Le Vicompte.
Castelul impresioneaza, ca si cel de la Fountainbleau prin varsta pe care si-a arata pe ziduri, pe trepetele exterioare, pe pavajul aleilor. Nu este atat de mare ca si Fountainblau insa arhitectura sa este in mod sigur deosebita, in special cupola ce acopera sala mare.
Pe cand vizitam interioarele castelului, am aflat ca in aceasta locatie s-a filmat "Omul cu masca de fier" cu Lepnardo diCaprio, Jeremy Irons, Gerard Depardieu..., locul avand ceva legaturi cu faptele reale care au inspirat filmul.
Si aici vizitatorii puteau inchiria costume de epoca pe care sa le poarte pe durata vizitei.
Din interior am iesit in gradina si ne-am plimbat pana s-a lasat intunericul. Tare mult ne-a placut! Cand am ajuns la iesirea de pe domeniu nu mai era nimeni prin zona, poarta era inchisa si se putea deschide doar din interior spre exterior, pentru ultimii rataciti, dupa care se inchidea si se bloca automat.
Ne-am intros si de aceasta data franti de oboseala la hotel insa incarcati de amintiri minunate! Mie, Fountainbleau si Vaux Le Vicompte mi-au placut mai mult decat Versailles-ul.






Indicator spre Barbizon. Eram pe urmele lui Grigorescu!

Fountainbleau





             

            

        







    

    

Drumul care mi-a placut, spre Castelul Vaux Le Vicomte 

Castelul Vaux Le Vicomte:















             

            

            

             

             

Desi am inclus deja o multime de poze si materialul a iesit extrem de lung, o sa pun mai jos link-urile si de la albumele cu pezele de la cele doua castele precum si pentru pozele pe care le-am facut pe drumurile pe care am mers, si va invit sa deschideti albumele pentru ca sunt multe imagini frumoase pe care nu le-am inclus in postare.

Poze Ziua 4:
- Castelul Fountainbleau, exterior

- Castelul Fountainbleau, interior
  
- Castelul Vaux Le Vicomte, exterior
  
- Castelul Vaux Le Vicomte, interior
  
Drumuri la SE de Paris

Ziua 5, luni:
Dupa ce m-am dat cu autobuzul turistic si am vazut cam pe unde se afla obiectivele turistice, m-am gandit pentru luni sa merg la Basilica Sacre Coeur. Stiam ca de pe Montmartre si mai ales din turnul bazilicii se poate admira o priveliste frumoasa a Parisului. Am ajuns foarte usor cu metroul, am nimerit la fix. Mi-au placut magazinele de suvenire de pe straduta aceea in panta ce duce la basilica insa nu mi-a placut ca toate erau tinute de arabi iar eu vroiam suvenire de la francezi, ca doar eram in Franta! Drept pentru care nu am luat nimic de la ei cu exceptia unui tricout pentru nepotul meu, ca tare mi-a placut, ca era cu Mickey in vizita la Paris (ii mai luasem unul cu muschetari de la Fountainbleau) :-).

Tot pe straduta asta, dar la intoarcere, am dat iar nas in nas cu tiganii nostri. De data asta a fost chiar urat. Erau in haita de cel putin 30, imprastiati pe echipe, baietii excrocau turistii cu alba/neagra. Cum nu ma pot abtine cu pozele, le-am facut poze chiar in ideea de a-i raporta la politie, si m-au vazut, nenorocitii. M-a filat unul pana la metrou. Nasol moment! Asa am avut ocazia sa simt si un pic de teama la Paris! Misto! Au avut "prietenii" nostri grija.
I-au luat 100 E unei turiste mai in varsta, nu prea mi-am dat seama din ce tara era, dar era nitel cam naiva, ca a pus botu' la alba/neagra lor. Femeia s-a prins pana la urma si a inceput sa protesteze. Tiganii, fara nicio jena, vorbeau romaneste si ziceu, unii sa-i dea banii inapoi ca sa se termine scandalul, altii sa o puna sa mai joace, sa o incurajeze ca o sa castige. M-am umplut de nervi.

Mi-a placut sus la Sacre Coeur. Privelistea e frumoasa. Interiorul bisericii nu prea m-a dat pe spate si, din nou, francezii erau pe economie, de data asta cu lumina in biserica (probabil si pentru protejarea picturilor). Tin cam intuneric, pozele au iesit si ele intunecate.
In dom se urca pe jos. Se urca printr-unul din cele doua turnuri laterale si se coboara pe celalalt. Sus nu prea ai ce face. Faci poze, amdiri nitel peisajul si cobori. Dar mi-a placut. Pe Montmartre am urcat si coborat cu funicularul ca era inclus in biletul meu de turist, ala de 5 zile.

Dupa Sacre Coeur am plecat cu metroul catre Turnul Eifel. Daca tot era sa ma catar, apoi sa ma catar toata ziua! :-)
Turnul nu prea m-a incantat. La un moment dat chiar ma gandeam nici sa nu urc. Dar m-am gandit ca e un "must" pentru orice turist care ajunge la Paris. E interesanta, cumva, structura, dar ma asteptam sa fie altfel, nu stiu cum. La cat e de laudat!

Desi in aprilie ei spun ca nu e asa aglomeratie ca in lunile de vara, am stat la o coadaaaaa! Si s-a mai si pus pe un vant, iar sus sufla atat de rece ca-mi inghetasera mainile pe aparatul foto! O mie de filtre de securitate, o mie de cozi: la baza turnului, la liftul catre nivelul 2, apoi la liftul catre varf... Se vede frumos de sus, am facut o multime de poze.
Desi nu m-a impresinat cine stie ce (dupa ce urci in CN Tower din Toronto (550 m), asta e la pitici :-)), ma bucur ca am fost acolo sus, altfel cred ca mi-ar fi parut rau.

Dupa ce am coborat, am mai facut cateva poze pe jos si am coborat la trenul meu RER spre Versailles. Cam asta a fost ziua 5.




   

Notre Dame din ciocolata

No foto!
Da' de ce, ma rog, cine va credeti?
Sau va e teama ca vi se fura drepturile de autor?


Where is the ball, where is the ball, madame?









La Versailles am vazut prima data anemone. La castelul Vaux Le Vicomte erau albastre



Din nou baiatu' cu coloana sonora!












In partea dreapta se vede un pic barul de unde puteai cumpara cupe de sampanie pe care sa le servesti cu persoana iubita, deasupra Parisului. Daca publicul vrea, publicul are!

Poze Ziua 5:
Ziua 6, marti:
Pentru ultima zi pe care urma sa o petrec la Paris mi-am dorit sa vad mormantul lui Napoleon si Catedrala Notre Dame. Si am reusit sa le vad si pe astea.  
Cand am ajuns in gara la Versilles de dimineata, m-am dus sa-mi iau bilet pentru Paris pentru ca, dupa calculele mele, biletul de turist cam implinise 5 zile. Din fericire era valabil si marti (nu stiu cum au calculat astia, ca eu am inceput sa-l folosesc inca de joi din prima zi. Ma rog.).
Problema era ca era greva la trenuri (a fost o greva nationala, urmau sa modifice ceva la codul muncii si angajatii de la stat urmau sa fie dati afara mai usor fi fara cine stie ce compensatii) si din gara Versailles nu pleca niciun tren. Inainte sa apuc sa intru in vreo panica, tipa mi-a zis ca pot sa plec cu trenul din alta gara care e doar la 10 minute de mers pe jos. Adica, orasul ala care nu parea sa fie mai mare decat Buftea noastra, avea doua ditai garile! Si am eu un feeling ca exista si o a treia, dar nu sunt sigura.

Am ajuns imediat, am trecut un parc frumos si gata! Si din nou trenul RER m-a dus foarte usor unde aveam nevoie, adica aproape de Domul invalizilor. Un pic am mers pe jos.
Mi-a placut biserica invalizilor, mi-au placut curtile interioare, domul. Felul in care au conceput locul pentru mormantul lui Napoleon, m-a impresionat cel mai mult!. Cred ca este cel mai somptuos loc de veci pe care l-am vazut pana acum! Cupola domului e foarte inalta si bogat ornamentata la interior si cred ca aurita la exterior, pe jos sunt intarsii cu nu stiu cate culori de marmura, intrarea in cripta de la subsol e impunatoare, sarcofagul e imens. Una peste alta, ceea ce e acolo e impresionant, mie asa mi s-a parut.

Ca sa vad mormantul lui Napoleon trebuia sa iau un bilet care includea si muzeul armelor. Asa ca, l-am vizitat si pe acesta desi nu imi propusesem dar am zis ca nu are cum sa fie rau pentru ca francezii se lauda ca e cel mai mare muzeu al armelor, din lume. Si mi-a placut si asta, foarte multe exponate valoroase, multe colectii interesante, foarte bine puse in valoare prin mijloace moderne. Invatai istorie si fara sa vrei, totul foarte atragator prezentat, aveau si unele chestii interactive (reconstituiri de razboaie, batalii).

Dupa ce mi-am rupt picioarele prin toate aripile muzeului, am continuat tot pe jos pe maul Senei spre Catedrala Notre Dame. Foarte frumos sa te plimbi pe jos prin zona aia! Am vazut si un accident care s-a petrecut chiar langa mine, m-a prins si o ploaie cu vijelie, mi-a iesit in cale o tiganca, tot de-a noastra, cum altfel, care vroia sa ma excrocheze cumva cu o verigheta despre care pretindea ca e din aur, nu m-am plictisit deloc pe drumul meu spre Notre Dame! :-)

Asta cu verigheta mi-a iesit in cale prin zona Muzeului Orsey. Auzisem vorbindu-se romaneste in fata muzeului la tipii care conduc bicicletele acelea cu atas cu care plimba turistii (am mai vazut romani facand asta, se pare ca e domeniul lor). Mi-a iesit in fata si a cules de pe jos o verigheta mare si imi zicea "Lucky day, lucky day"! Io, nimic! Nu deschid gura in prezenta astora, ma fac ca nu inteleg. Mi-a pus verigheta in mana si imi tot zicea: "cadou, cadou". I-am pus-o pe balustrada de la Sena si am plecat. Se tot uita lung dupa mine.

La prima intersectie am intalnit niste politisti cu motocicletele, un el si o ea tinerei, si le-am zis de tipa. Mi-au zis ca nu au ce sa faca, ca sunt multi si ca sa am grija de lucrurile mele, ca asta e normal la Paris. Incredibil, excrocii astia au ajuns ceva normal la Paris!

Si la Notre dame mi-a placut. Interiorul, desigur, intunecat. Destul de frumos daca ma gandesc cat de veche este! O admiram avand-o in permanenta in minte pe cea de la Montreal pe care am vazut-o in 2011 si care a fost inspirata de asta de la Paris. Mi-am dorit sa vad originalul inca de cand am vazut Catedrala Notre Dame de la Montreal. Cea de la Montreal are un interior mult mai spectaculos, lucru explicabil prin mijloacele tehnice mult mai avansate de la momentul edificarii ei.
Daca sunteti curiosi sa o vedeti si voi pe cea de la Montreal, care reprezinta obiectivul turistic numarul 1 al acelui oras, va invit sa deschideti link-urile de mai jos:
Mai multe postari despre Montreal, aici:

La cea de la Paris am mai zabovit cat sa-i dau un ocol si pe dinafara si apoi m-am indreptat frumusel spre statia RER ca se vedeau apropiindu-se niste nori plumburii...! Desi era cand soare cand vant cand nori.

Spre a doua gara din Versailles


Gara Versailles Chantiers

Catedrala Saint Louis Des Invalides, spate in spate cu Domul invalizilor
 care se poate vedea dincolo de peretele de sticla din zona altarului

Catedrala Saint Louis Des Invalides



In curtea asta interioara se putea observa foarte bine diferenta dintre
fatadele renovate si cele nerenovate.

Fatada nerenovata




Fatada renovata



Intarsii de marmura in pardoseala la Domul Invalizilor.

Domul Invalizilor: cupola








Muzeul Armelor: Napoleon la Fountainbleau, 31.03.1814
Ce fata are "Geniul Militar"! :-)


 De la Domul Invalizilor la Catedrala Notre Dame:




Astia si-au gasit sa se ciobeasca fix langa mine!



... = LOVE!
Indragostitii veniti la Paris din lumea larga isi incuie lacatele iubirii dupa ce le agata pe Podul Artelor si apoi arunca cheia in Sena. Pe langa ca o parte a gardului a cedat sub greutatea lacatelor si a cazut in apa, autoritatile trebuie sa gaseasca acum solutii si pentru nivelul din ce in ce mai ridicat al poluarii cauzate de rugina cheilor aruncate in rau.
Se pune, chiar, problema interzicerii acestor lacate, dar ce te faci cu indragostitii, ca au inceput si prin alte locuri! Am vazut si la Turnul Eiffel dar si pe un pod din Toronto si, se pare ca moda se extinde cu repeziciune! 














Poze Ziua 6:


Ziua 7, miercuri:
Desi am avut avion pe la 4 dupa amiaza si as fi putut sa profit de inca o dimineata prin Paris, faptul ca trebuia sa ajung cu bagajul la aeroport m-a impiedicat. Nu am vrut sa deranjez pe nimeni, era zi lucratoare si fiecare avea treaba lui. M-am cam flendurit eu niste ore prin aeroport dar asta a fost!
Ideea e ca in ultima zi nu am facut decat drumul pana la aeroport si inapoi acasa. Cam atat. 
Cam asta a fost Parisu' meu, venit pe neasteptate dar atat de frumos! Daca m-ar intreba cineva daca e bine sau nu sa vizitezi Parisul in aprilie, n-as fi nici pe departe tentata sa raspund printr-un categoric "nu". In ciuda vremii reci si capricioase si a lipsei florilor multicolore de prin parcuri si gradini, exista o multime de avantaje. Cred ca Parisul are farmecul lui in orice sezon. Reusita unei vacante nu tine numai de starea vremii ci si de cat de mult iti deschizi sufletul ca sa primesti ceea ce are frumos de oferit locul pe care il vizitezi. Si, desigur, de multe altele.
Si uite-asa, am reusit sa inghesui o saptamana intr-o singura postare! Cam mare, ce-i drept! Sper sa nu va blocheze calculatoarele. :-)

Aeroportul Charles De Gaules








Poze Ziua 7:
- Inapoi la Bucuresti

Alte albume:
- Hotelul

- Diverse

Le multumesc tuturor celor care imi citesc blogul si, mai ales, celor care imi lasa si comentarii. Acestora din urma imi cer scuze pentru ca nu mai apuc sa le raspund la mesaje insa ii asigur ca le citesc cu mare placere. 


Va astept sa vizitati si alte pagini ale blogului:

In sfarsit, 
SFARSIT!

16 comentarii:

  1. Minunata vacanta,in locuri ce nu se vor uita vreodata.Multe multumiri pentru sansa oferita,de a admira ceea ce ai vazut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc inca o data pentru ca esti cititorul numarul 1 al blogului meu!
      Toate cele bune iti doresc!

      Ștergere
  2. Faină vacanţă, să-ţi fie de bine Vulpiţo !

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne, Vulpito! N-am vazut Parisul, decat prin intermediul documentarelor, scurt-metrajelor ori filmelor artistice! dar, imi propun sa revin la postarea aceasta colosala! Va trebui sa dau click pe fiecare link separat,(sa nu ma scoata din postare); va trebui pe rand sa ma delectez cu toate aspectele nenumarate capturate! Doar la tine, am vazut "lung-postari" de ample capturi pentru suflet! lol, am inventat un termen nou! Putin, mult vazut de tine...wow, ma bucur sa vad diversele vazute, vizi0onate prin intermediul lentilelor camerei tale foto!! (interiorul de la Versailles e senzational)
    Multumesc de incursiunea facilitata! trebuie ca ai lucrat mult la editare si abia astept continuarea...
    Toate cele frumoase sufletului! Un start grozav in August! Salutari cordiale!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, A! ma bucur sa te simt pe aproape! Sper ca esti bine. Mi-ar placea sa ne mai vedem dar timpul se pare ca s-a comprimat! :-)
      Te pup si iti urez numai bine!

      Ștergere
  4. Am savurat fiecare cuvant si fiecare imagine foto / film si m-am bucurat sa aflu ca te-a impresionat croaziera pe Sena. :) In filmul "5157" doar ca n-am vazut personajele romanelor lui Al. Dumas savurand fructe si ascultand muzica. :) In alt filmulet am vazut doi ostasi care-si vedeau de paza si pareau ca merg in ritmul muzicii. :)
    Inspirata alegere sa calatoresti prin Paris cu mijloacele de transport in comun - pana gasesti un loc de parcare inchide si la... politie. :)
    Ai prezentat aproape totul cam asa cum vede un parizian. :)
    Candva, cineva mi-a zis ca de vreau sa "simt" istoria sa vizitez Fountainbleau, pentru ca nu e (inca) "impregnat" de "energiile" turistilor - ceea ce nu cred ca se va intampla (prea curand! sa par optimista) :)
    Multumesc pentru plimbare!
    Iti doresc sa ai o saptamana excelenta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Diana! Esti mereu o bucurie pe blogul meu! :-)

      Ștergere
  5. Aaa...si uite asa Pisicu' a vazut Parisul impreuna cu Vulpita.
    Frumos, instructiv, interesant.

    Pisicu'

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. L-ai mai vazut matale si singuret, da' daca nu e cu Vulpita, nu se pune! :-)

      Ștergere
  6. Hi, hi...am vizitat Parisul aici pe site.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu stiu cum am scapat aceasta postare! Extraordinara!
    Te-ai intrecut pe tine. Cred ca a fost o excursie de exceptie.
    Cu putina imaginatie parca si vad locurile prezentate de tine. Cred ca voi mai reveni.
    E prea densa informatia. Multumesc din suflet de imagini!
    Zile frumoase iti doresc cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  8. Draguta mea, cu toata bunavointa nu pot citi intr-o singura zi un asemenea superb articol-fluviu. Deci, revin ca mi-ai facut un doooor de Paris. Tot o saptamana am stat si eu si as mai mege de vreo trei ori pe putin. Absolut superbe poze, ca intotdeauna, de altfel. Am scotocit in geanta dupa telefonul vechi -ca nu am trecut toate numerele in cel nou-ca asa mi-a venit un imbold sa te sun. Dar nu este la mine, ci acasa. Trimit multe si calde salutari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te pup Mihaela, esti o draguta!
      Si eu m-am gandit la tine in ultima vreme!

      Ștergere

Condica de sugestii si reclamatii: