Grecia: Drumul din Peninsula Halkidiki pana la Complexul Meteora - un pic de Grecie continentala

Despre excursia la Complexul Monahal de la Meteora, din iulie 2009,  am scris aici:

1. Manastirea Marele Meteor (Megalou Meteorou),

2. Manastirea Rousanou,

3. Atelierul de icoane de la Kalambaka,
4. Biserica Sfanta Paraschiva.

 

Urmatoarele imagini sunt de pe drumul dintre Halkidiki si manastirile din complexul Meteora. Drumul ofera posibilitatea crearii unei idei despre ce inseamna Grecia continentala (relief, vegetatie, orase, drumuri).

 

Kalambaka, oraselul de la poalele caruia incep stancile Meteora, se afla destul central in zona continentale a Greciei. De pe bratul Sithonia (cel din mijloc) al Peninsulei Halkidiki si pana la Kalambaka sunt 300 si ceva de kilometri.

Traseul parcurs de noi a inceput din localitatea Psakoudia,  in NV-ul bratului Sithonia (unde aveam cazarea) si a trecut prin orasele: Salonic, Katerini, Larissa, Kalambaka.

Din cauza distantei destul de mari pe care o aveam de strabatut, calatoria a inceput dis-de-dimineata. Cred ca la 5.45 autocarul ne astepta deja in fata hotelului situat in localitatea Psakoudia. 

Diminetile de vara in Grecia sunt superbe. Ce e rau, e ca, pe parcursul zilei, temperatura atinge valori ucigatoare care, chiar si cu aerul conditionat din autocar, cu greu pot fi suportate. 

Cu opriri cu tot, drumul a durat cam 5 ore.

Pana la Meteora, drumul este destul de frumos. Grecii au sosele bune. Nu se plateste decat pe portiunile de autostrada.

Din autocar, am putut admira, la un moment dat, Muntele Olimp.

Am trecut prin Valea Tembi, am vazut raul Pinios si ni s-a aratat si locul unde era situata Manastirea Paraschiva pe care am vizitat-o la intoarcele (o sa v-o arat si pe aceea in postarea urmatoare).

Valea Tembi si raul Pinios:

Stancile de la Meteora apar destul de brusc in peisajul deluros si arid.

Dupa ce am vizitat atelierul de icoane de la poalele stancilor, am inceput urcusul catre manastiri, pe un traseu spectaculos: serpentine strnse prin padurea de stanci uriase. Drumul era plin de autocare care de-abia treceau unul pe langa altul pe soseaua destul de ingusta

La un momendat, in partea stanga se casca o prapastie atat de inspaimantatoare, incat imi era teama sa ma uit pe geamul autocarului nostru (si nu eram singura J). 

 

Dupa vizitarea atelierului de icoane si a manastirilor, in program urma oprirea pentru masa de pranz la un restaurant cu autoservire din Kalambaka. Aici mi-a placut piscina amenajata pentru ratuste dar si faptul ca restaurantul era mare, curat iar mancarea, inclusa in pretul excursiei, a fost ok.

 

Pozele care urmeaza sunt atat de la dus cat si de la intoarcere si sunt asezate in ordinea in care au fost facute pe atraseu:

Muntele Olimp:

Cetatea de la Platamonas:

Imagini din orasele prin care am trecut:

Orasul Kalambaka:

Restaurantul cu ratuste:

Multe flori pe marginea soselei:

Salonicul pe inserat (la intoarcere):