Bucuresti: Casa Poporului (Bucharest: The Palace of Parliament / People's House / People's Palace)

Am vizitat Casa Poporului! In sfarsit! 

Dupa niste zeci de ani de locuit in Bucuresti (practic, am fost martora la ridicarea ei) si dupa niste ani buni in care am lucrat la o aruncatura de bat de ea, am reusit si eu sa o vizitez! Tre' sa recunosc ca m-a mobilizat si promisiunea pe care a facut-o prietenei mele Simona (ea locuieste la Toronto si nu a apucat sa o viziteze asa ca m-a rugat pe mine sa merg si sa fac cat mai multe poze) dar si faptul ca am vizitat deja o multime de muzee si obiective turistice din afara Romaniei, neglijandu-le pe cele de "sub nasul meu".

Am constatat ca in ultimul timp se pune din ce in ce mai mult accent pe turism in Bucuresti si nu numai, lucru care ma bucura. Desi sunt inca muuulte lucruri de pus la punct, imi place noua fata a Centrului Vechi si a mai multor zone cu potential turistic din oras. 

Experienta mea cu Casa Poporului (careia, inainte de Revolutie oamenii ii spuneau "Casa Republicii") a fost cam asa:

Ma uit frumos pe net, verific orarul de vizitare si imi aleg tipul de tur pe care sa-l fac, adica pe cel complet care cuprindea si subsolul si terasa ce ofera imaginea panoramatica a orasului. Astept frumos sa vina o zi senina ca sa ma pot bucura cat mai bine de imaginile de pe terasa si pentru a putea face poze cat mai frumoase la exterior, si plec entuziasmata spre obiectiv.

Pe la exterior o stiam destul de bine, lucrurile nu prea m-au surprins. Totusi, zona din fata laturii de Nord a cladirii, cea pe unde intra turistii, mi s-a parut total neingrijita: o parcare plina de gropi si un spatiu care, in loc sa arate ca o adevarata gradina, plina de flori si plante decorative alese cu gust de specialisti in domeniu, avea doar cateva floricele triste si neingrijite, napadite de buruieni. Mi-au placut, totusi, aleile de trandafirii plantati de-a lungul zidului de beton ce ducea spre cladirea principala. Absolut superbi! Trandafiri cataratori de toate formele si culorile! Singura bila alba la exterior! (Toate imaginile cu trandafirii le-am postat aici: http://vulpitacalatoare.blogspot.ca/2015/05/trandafirii-de-la-casa-poporului.html)

   

   

Am incercat sa vad lucrurile ca si cum as fi fost un turist strain si sa-mi imaginez ce impresie ar fi produs asupra acestuia toate aceste aspecte precum si cele despre care o sa va povestesc mai la vale. De ce am facut acest exercitiu de imaginatie? Pentru ca Palatul Parlamentului reprezinta principalul obiectiv turistic vizitat de strainii ce vin la Bucuresti, fiind intens promovat de agentiile de turism. Vesticii, in general, pentru care experienta unei ere comuniste si a unui dictator reprezinta ceva foarte exotic, se dau in vand sa viziteze "Palatul lui Ceausescu". De asiatici, ce sa mai zic, ma calcam cu ei pe picioare in fata Casei Poporului de 1 Decembrie, pe o vreme de sa nu scoti un caine afara din casa! (ii puteti vedea in pozele pe care le-am postat de la Parada de 1 Decembrie de anul trecut).

Pentru considerentele pe care tocmai le-am expus, ma asteptam sa intalnesc mai multe indicatoare rutiere si turistice catre Casa Poporului, in mai multe limbi straine. Nu este asa, probabil ca cei care ar fi trebuit sa se ocupe de aceste indicatare au mizat pe faptul ca la cat este de mare, n-o s-o rateze nimeni! 

Intrarea pentru turisti am gasit-o destul de usor, e cea in fata careia lipsesc frumos niste placi maricele de marmura! Odata ce am trecut de usa de la intrare, soc! O aglomeratie de nedescris! Oameni vorbind in tot felul de limbi asteptau sa-si ia bilete si apoi sa fie verificati pentru vizita. Era, cred, ultimul lucru la care m-as fi asteptat: la cat de mare e cladirea asta, chiar n-au gasit un spatiu care sa-i poata gazdui pe toti turistii doritori de senzatii tari cu iz comunist?! 

Oamenii asteptau la un "Info Desk" de unde un angajat destul de amabil oferea in mai multe limbi straine (engleza si franceza, cel putin, am auzit eu) informatii despre ce tipuri de tur se pot face si ii indruma pe turisti sa mearga vis-a-vis, in magazinul de suvenire pentru a-si cumpara biletele pe baza unui mic tichet pe care el le bifase tipul de tur si pretul. 

Daca biletul asta ar fi beneficiat si el de o hartie mai buna si o grafica mai acatarii ...!

Dupa ce am asteptat minute bune la coada, in aglomeratie si o atmosfera care devenea din ce in ce mai incinsa, am ajuns la angajatul amabil, hotarata sa-mi iau biletul meu complet cu turul de subsol si terasa. Daaaar, surpriiiiza! Turul terasei nu este disponibil!! De ce? Pai, s-a stricat liftul! Ok, si cam peste cate zile sa vin, ca eu vreu sa vad tot!! Pai, nu stim, dar nu credem ca mai devreme de vreo sase luni!! Perfect! Dati-mi turul complet dar fara terasa! Am schimbat cateva vorbe cu baiatul si am inteles ca bietii angajati erau cam depasiti de volumul de munca si solicitare ("credeti-ma, uzura este foarte mare!"). Si nici platiti prea bine nu cred ca erau!

Cu bileteul de la Info Desk merg in magazinul de suvenire sa-mi platesc biletul. Intrarea in magazin (care, de asemenea, este destul de mic), este meschina de-a dreptul: n-au loc doua pesoane in acelasi timp, adica unul sa intre si altul sa iasa! Nuuu, fiecare pe rand!

Pentru turul complet cu subsol dar fara tersa am platit 30 RON iar pentru a avea voie sa fac poze, alti 30 RON. Ti se opreste buletinul sau pasaportul si tie se da un ecuson de vizitator. Daca ai platit si pentru aparatul de fotografiat, ti se mai da un ecuson. Actele de identitate le recuperezi la sfarsitul vizitei. Pe ecusonul meu de vizitator scria "504". 

Vizitarea se face la ore stabilite, in grupuri cu ghid, nu mai mari de 25 de persoane. Pe mine, vizitele astea cu ghid ma cam sufoca dar n-am avut alta optiune. 

Pana la ora stabilita astepti in holul mic unde ai la dispozitie cateva scaune si vreo doua vitrine cu covrigei si alte gustari, apa si cafea. Cam subtire oferta! Nu ca as fi vrut sa-mi iau cine stie ce, dar ma gandesc tot la turistii straini pe care ii stiu obisnuiti cu o mai mare diversitate! 
Sau poti sa casti gura prin magazinul de suvenire unde am vazut si lucruri frumoase.

Am optat pentru ghid in limba romana. Fata a fost draguta insa informatiile oferite nu mi s-au parut cine stie ce. Ma gandesc, poate era mai bine sa optez pentru engleza, poate turistilor straini le spuneau lucruri mai interesante! Desi, cred ca textele ghizilor sunt cam standard! Anyway!

Dupa ce ne-a luat in primire, ghida ne-a adus la cunostinta ca vom fi verificati "ca la aeroport". Adica, toate obiectele de metal in tavita, treci prin poarta de verificare si apoi ti se mai face si un control coroporal cu un detector de metale. Buuuun! Am inteles ca urma sa intram in incinta unei institutii publice de nivel central (Parlamentul unei tari a Uniunii Europene) dar ca sa te adresezi unor oameni care, in marea lor parte, sunt in vacanta si vor sa se simta bine, cu mesaje de genul "Este interzis ...", "Este interzisa"... "Este obligatorie ..." mi s-a parut cel mai neprimitor mod cu putinta!

Pliante sau alte materiale informative nu exista (decat albumele de la magazinul de suvenire insa acelea sunt contra cost). Singura modalitate prin care organizatorii muzeului se adreseaza turistilor, este un panou in care este scris in romana, engleza si franceza urmatorul text de bagat sperietii in copii si mintile in cap derbedeilor de turisti: 

"Reguli de vizitare a Palatului Parlamentului:

Parasirea cu intentie a traseului turistic este considerata ... <patrundere, cu incalcarea normelor legale de acces, in sediul unei autoritati publice centrale> si se pedepseste conform prevederilor art. 2 pct. 15 din Legea nr. 61/1991, republicata.

Este interzis accesul in ascensoare!

Este interzis fumatul in incinta Palatului Parlamentului!

Este interzisa parasirea grupului de vizitatori!

Este interzisa deteriorarea bunurilor!

Este obligatorie pastrarea curateniei!"  Sa fie clar!!

Si eu, care imi faceam deja planuri cum sa ma desprind de grup si sa-mi vad frumusel de pozele mele! Vise, taica!

Cred, totusi, ca am interpretat gresit semnificatia panoului: scopul lui, era, de fapt, sa-i introduca pe turisti, inca de la intrare, in atmosfera comunista, pentru ca turul sa fie cat mai autentic! Daaaa, asta era! Pai, in contextul asta cred ca ar fi potrivit ca ghidusele sa poarte costume de pionier iar la bufet sa vanda salam cu soia. Sugestiile astea le-am citit la Andrei si le gasesc tare inspirate! 

Nu o sa insist pe descrierea incaperilor vizitate si nici pe informatiile despre Casa Poporului, pentru ca acestea se gasesc din belsug pe internet. O sa punctez, doar aspecte care mi-au atras atentia intr-un anume fel. 

Subsolul, o dezamagire! 

In primul rand ca spatiul deschis spre vizitare este foarte mic. Impresia pe care mi-a creat-o a fost ca s-a vrut cu orice pret sa se speculeze curiozitatea si dorinta oamenilor de a vedea misterioasele catacombe de sub Casa Poporului. Am coborat pe scari doua niveluri si am ajuns intr-un spatiu neamenajat, luminat sumar, plin de moloz si conducte. De rusine, cred, au expus cateva poze ce reprezita Casa Poporului in diverse stadii ale constructiei si cateva cuvinte despre fiecare poza. Intr-un alt colt au atarnat doua tablouri, unul reprezentand stema Romaniei (aceea comunista, cu spicele de grau si razele de soare) iar celalat, secera si ciocanul. Cam asta e subsolul! Vizitarea lui separata costa 10 lei! A, sa nu uit! Pe pereti se pot admira diverse desene si mesaje, probabil din vremea constructiilor, pentru ca, din cate stiu eu, echipa "U Craiova" nu mai exista.
Toate pozele pe care le-am facut la subsol le puteti vedea accesand link-ul pe care l-am indicat la sfarsitul articolului.

Am intrebat-o pe ghida si mi-a spus ca din totalul incaperilor din Casa Poporului, cele deschise spre vizitare reprezinta doar 3 - 4 %. Doar atat! M-au impresionat cantitatile coplesitoare de materiale valoroase folosite la construirea acestui colos: marmura, cristaluri, lemn masiv, draperii din catifea sau matase, insa rezultatul final, incaperile acelea imense in care urmau sa-si desfasoare activitatea conducatorii comunisti ai tarii, nu. Nu stiu sa spun de ce insa nu m-au impresinat. Am avut sentimentul ca materialele acelea speciale ar fi putut si folosite la crearea unor lucrari mult mai valoroase si mai de bun gust desi n-as putea sa spun de ce acelea nu erau de bun gust!

Turul a durat cam 1 ora si jumatate.

Sala de spectacole a Casei Poporului:
lampadarul are 5 tone
si este cel mai mare din cladire

Sabin Balasa (1932-2008) - Fascinatie (1976)

Centrul rozetei indica si centrul cladirii

Elena, un ghid dragut

Cea mai mare draperie din cladire: are 16 m inaltime
si 250 kg fiecare dintre cele doua bucati

Am iesit, totusi, pe o terasa, pe la nivelul al 2-lea, cred

Motivele decorative ale lampadarului se regasesc si la covor 

Este deja de notorietate faptul ca materialele folosite (cu o exceptie nesemnificativa) sunt de origine romaneasca, faptul ca toate covoarele sunt dintr-o bucata, nimic innadit, precum si faptul ca aceasta cladire este a doua cladire administrativa, ca marime, din lume, dupa Pentagon (lucru pe care ni l-a spus cu mandrie ghida, inca de la inceput).

Toaletele, un alt minus! 

Pe parcursul turului se poate opri (un timp destul de scurt, desigur) pentru toaleta. Am vazut cateva indicatoare catre toalete, in mai multe locuri. Problema este ca oprirea trebuie sa se faca in mod organizat, cu stirea ghidei, altfel ... risti sa se considere ca "ai parasit cu intentie traseul turistic"! In grupul nostru nu "s-a cerut" nimeni la baie.

Eu am zis sa las pentru sfarsitul turului, inainte sa plec acasa. Numai ca, dupa ce turul a luat sfarsit, nu mai ai voie sa te intorci la baie! Ghida mi-a zis ca pot merge la toaleta salii de expozitii care avea o intrare si din hol de langa Info Desk. Numai ca usa acestei sali era inchisa! Ma uit mai bine pe afis, poate s-a terminat programul. Nu, era inca program de vizitare! Interb la Info Desk si mi se spune ca cei de la sala de expozitii nu au legatura cu cei de la muzeu, ca ei nu stiu de ce primii tin usa inchisa dar ca ar trebui, totusi, sa fie deschis. Nenea de la care mi-am recuperat buletinul mi-a zis ca s-ar putea sa fie ceva cu sistemul de siguranta care ar putea fi blocat. Si cei care vor sa viziteze expozitia ce fac? Pai, incercati pe afara, a doua usa pe stanga! Ok, incerc pe afara: toate usile inchise! Ma intorc in holul de la intrare si ma asez pe un scaun in fata usii de la sala de expozitii. Dupa putin timp vine o femeie de serviu care incearca si ea sa intre si nu reuseste. O suna pe doamna din interior care vine si ne deschide. In sala de expozitii, niciun vizitator, doar doamna care ne-a deschis usa, s-a dus inapoi la desk-ul ei de unde urmarea cu mare interes un film la televizorul din dotare. Vad semnele catre toaleta si ma indrept intr-acolo. Ajung intr-o zona unde intunericul m-a facut sa ma intorc dupa ajutor: "Aaaa, astia au stins deja pe aici toate luminile, ei nu stie ca noi vinerea nu avem zi scurta!" Noroc ca, macar, era curat!

Am vizitat si sala de expozitii (unele lucrari chiar mi-au placut, o sa vi le arat intr-o postare viitoare) si m-am hotarasc sa plec si eu spre casa. La iesire am avut, de asemenea, nevoie de ajutorul doamnei pentru a deschide usa. 

Dupa toate astea, s-au nascut in capul meu niste intrebari: pentru cine, Doamne iarta-ma, erau expuse toate lucrarile alea acolo (multe dintre ele, chiar interesante, dupa cum am spus), daca toate usile erau bine incuiate?

Daca as fi fost un turist strain cum m-as fi descurcat in situatia data, avand in vedere ca, cel mai probabil, femeia de serviciu care m-a ajutat pe mine, nu stia limbi strine?!

Una peste alta, pentru mine, vizitarea Casei Poporului a fost o experienta interesanta desi am constatat cu parere de rau ca lucrurile sunt cam departe de cum ar trebui sa fie. O parere mult mai buna mi-a facut Muzeul National de Arta al Romaniei, despre care am povestit aici:
1. http://vulpitacalatoare.blogspot.ca/2012/06/bucuresti-muzeul-national-de-arta-al.html
2. http://vulpitacalatoare.blogspot.ca/2012/07/bucuresti-muzeul-national-de-arta-al.html
3. http://vulpitacalatoare.blogspot.ca/2012/07/bucuresti-muzeul-national-de-arta-al_12.html

A relatat, cu drag, Vizitatorul 504!

Link-urile pentru albumele complete de la Casa Poporului:
1.Exteriorul:
https://plus.google.com/u/0/photos/109064765414930426143/albums/6149850285592864289?banner=pwa&authkey=CImSi9Ohh-eeNg
2. Interiorul:
https://plus.google.com/u/0/photos/109064765414930426143/albums/6149853753846698561?banner=pwa

 Alte postari despre Bucuresti, gasiti aici:
http://vulpitacalatoare.blogspot.ro/p/bucuresti.html

    

     

     

     

     

     

     

Nu va faceti iluzii, pe astea nu lau pus comunistii! Sunt niste tapete adaugate dupa Revolutie!