vineri, 1 iulie 2016

"Cumintenia Pamantului" la BNR


01.07.2017
Am fost la BNR si am vazut "Cumintenia Pamantului", a lui Brancusi.
Desi trec des pe langa BNR, atat prin fata intrarii de pe Lipscani cat si prin fata celei de pe strada Doamnei, si desi am admirat dintotdeauna sediul acesteia, mai ales dupa ce a fost renovat, prin anii 2003-2006, cred, niciodata nu am intrat in incinta acestei cladiri si nici nu am facut vreun efort sa-mi imaginez cam cum e inauntru.



Astazi am intrat, atrasa fiind, inca de ieri, de afisul care imi spunea ca inauntru ma asteapta "Cumintenia Pamantului".
De cum am urcat scarile elegante si am trecut de filtrul de securitate, am avut numai surprize placute: in primul rand arhitectura si modul impecabil in care a fost conservata, apoi amabilitatea si profesionalismul celor cativa angajati care aveau misiunea sa-i intampine pe vizitatori si sa le dea detalii atat despre cladirea celei mai importante banci din Romania cat si despre opera lui Brancusi, gazduita aici pentru o bucata de timp.
Asa am aflat ca Banca Nationala din Romania are sediul in doua palate, asezate spate in spate! :-) Trebuie sa recunosc ca, desi am observat o oarecare diferenta de stil arhitectonic intre fatada de pe strada Lipsacani si cea de pe strada Doamnei, cunostintele mele de nespecialist in domeniu nu mi-au permis sa ma "prind" ca sunt, de fapt, doua cladiri construite in epoci diferite, cladiri care au fost concepute ca si palate. 


"Palatul Vechi" este cel cu intrarea prin strada Lipscani, a fost construit in perioada 1884 - 1890 si este opera a doi arhitecti francezi care au participat la realizarea, printre altele, a Ateneului Roman, a Operei din Paris. Ateneul, reprezinta cladirea mea preferata din Bucuresti, o bijuterie arhitectonica de o frumusete unica, iar Opera din Paris reprezinta una dintre cladirile care mi-au placut cel mai mult in Paris, fiind, de asemenea, o cladire absolut remarcabila.
Si daca m-as opri aici cu lucrurile pe care le-am aflat astazi si tot ar fi ceva, insa continui si va spun ca aceasta cladire, inclusa in mod binemeritat pe lista monumentelor istorice nationale, a fost, la data inaugurarii, prima cladire cu sediu de banca din Romania, ridicandu-se la nivelul oricarei alte cladiri similare din Europa acelor vremuri.


Doamna draguta mi-a povestit ca, intrucat sediul a fost construit de arhitecti care aveau experienta unor cladiri destinate muzicii (Opera din Paris, Ateneumul), acestia au adus si cladirii Bancii Naionale o insusire ce tine de acustica, respectiv faptul ca au conceput-o in asa fel incat zgomotele sa se propage in  cladire ca o rumoare, astfel incat clientii de la un ghiseu sa nu poata distinge ce discuta clientii de la ghiseele vecine, un echivalent al "limitei de discretie" din zilele noastre. :-)
Palatul nou, construit in perioada 1940-1950 nu era astazi deschis pentru public insa va fi in curand, respectiv incepand cu data de 11 iulie 2016 si pana in 31 octombrie 2016, vizitarea lui si a Muzeului BNR, gazduit aici, facandu-se pe baza de programare anticipata cu cel putin 2 zile, interval care sa permita verificarea identitatii vizitatorilor avand in vedere ca muzeul contine multe colectii de monezi, multe, din metale pretioase.
Vizitarea celor doua palate ale BNR se face in mod gratuit!
Mi-ar placea sa vad si Palatul nou intrucat din cate am mai vazut pe internet, are foarte multe de oferit: pe langa Muzeul BNR, exista cateva sali superbe (purtand, in general, numele unor guvernatori ai BNR in timpul carora au fost amenajate), cea mai spectaculoasa incapere fiind holul central unde se afla o rotonda superba.
Sunt multe detalii interesante, de la cele privind arhitectii si stilul arhitectural al celor doua palate, la materialele folosite, la istorii mai mult sau mai putin adevarate din vremea in care in interiorul cladirii se lucra cu publicul, si multe altele.
O impresie frumoasa mi-a facut si brosura editata de BNR, cu imagini sugestive, in conditii grafice deosebite, de unde se pot afla foarte multe detalii despre cladire, si nu numai.
Impresia generala cu care am plecat de la BNR a fost: eleganta, clasa, bun gust, profesionalism, lucruri ceva mai rar intalnite pe la noi. 
Am facut si un filmulet, iata-l:


Daca v-am starnit curiozitatea fata de aceasa cladire, ia uitati ce material frumos am gasit pe acest blog:


Si despre "Cumintenia Pamantului" am aflat lucruri foarte interesante de la doamna cea draguta. Recunosc ca nu stiam mai nimic despre lucrarea asta a lui Brancusi, in afara de faptul ca statul roman se chinuie sa stranga fonduri pentru a o putea achizitiona pentru ca aceasta sa ramana in patrimoniul cultural romanesc.
Costa 11 milioane de Euro, suma din care statul asigura 5 milioane iar restul de 6 milioane spera sa-i stranga prin aceasta campanie "Brancusi e al meu", campanie despre care eu cred ca putea fi nitel mai inspirata.
Lucrarea a fost realizata in anul 1907. Nu, nu are nicio legatura cu Revolutia taraneasca de la 1907, Brancusi aflandu-se la Paris in acea perioada, ci are legatura cu un moment important al carierei sculptorului, acela al desprinderii lui de stilul maestrului sau, sculptorul francez Auguste Rodin. La momentul la care s-a hotarat sa paraseasca atelierul marelui Rodin si sa-si creeze propriul atelier in care sa lucreze dupa propriul stil, Brancusi a argumentat: "Nimic nu creste in umbra marilor arbori!".
Cumintenia Pamantului a fost sculptata de Brancusi in calcar crinoidal (nu stiu ce e aia "crinoidal") provenind din catacombele Parisului. Se spune ca artistul insusi a supravegheat desprinderea blocului de piatra din catacombele Parisului si aducerea lui in atelier.


Cuvantul "cumintenia" din denumirea lucrarii duce cu gandul atat la o atitudine extrem de pasnica, cat si la intelepciune. In limbile franceza si engleza lucrarea a fost tradusa "La Sagesse de la Terre", repsectiv "The Wisdom of the Earth", denumiri ce sugereaza doar ideea de intelepciune. 
Lucrarea reprezinta o femeie cu mainie adunate la piept, intr-o pozitie ce sugereaza fragilitatea, inofensivitatea, vulnerabilitatea. Statueta are trasauri extrem de simple, rudimentare, lipsite de detalii, autorul dorind, astfel, sa duca cu gandul la trasaturi arhetipale, la origini si la legatura cu pamantul. Multi critici de arta au asociat-o, cumva, cu "Ganditorul de la Hamangia". Si pe mine m-a dus gandul la acea statueta, pesemne ca s-o ascunde si in mine vreun pui de critic de arta! :-)
Revenind la o nota serioasa: nu sunt critic de arta, nu inteleg din lucrarea asta mai mult decat mi s-a spus astazi sau am citit pe net, insa tare mi-as dori sa ramana in Romania, sa vina turisti din toata lumea sa o vada aici, in tara de origine a celui ce a creat-o, nu sa o caute prin mari muzee ale lumii, unde poate ca multi vor uita sa mentioneze ca Brancusi a fost, totusi, roman! Iar daca va fi sa calatoreasca pentru a fi admirata de iubitori de arta din lumea larga, atunci acest lucru sa se faca in conditii impuse de staul roman ca reprezentant al neamului din care s-a ridicat o asa mare personalitate. Mai ramane, doar, ca statul roman sa se ridice la inaltimea unei asemenea misiuni!


Am vrut sa fac o donatie pentru achizitionarea lucrarii, imaginandu-mi ca au organizat la sediul BNR un ghiseu unde sa se faca astfel de depuneri, insa nu a fost posibil. Donatiile se pot face doar la sediile unor banci, partenere in proiect: CEC Bank- Sucursala Timpuri Noi, Banca Transilvnia, BCR, Trezoreria Statului, UniCredit Bank, ING Bank, BRD-SMCC, Alpha Bank Sucursala Unirii, Raiffeisen Bank. E posibil ca bancile astea sa fie valabile doar pentru cei din Bucuresti, pentru mai multe detalii, mergeti la "www.brancusiealmeu.ro"!
Cam asta a fost, pe scurt, o experienta surprinzator de placuta despre care am lasat cateva cuvinte frumoase in Cartea de Onoare deschisa in incinta bancii. Nu de alta, dar meritau!
Albumul cu toate pozele, mai jos. Am facut poze atat Palatului Vechi cat si celui Nou din strada Doamnei. In album am inclus, de asemenea, imagini ale altor cateva cladiri frumoase din Bucuresti, unele dintre ele aflate acum intr-o forma nu pre buna. ... Si, de asemenea, poza statuii lui Traian de pe treptele Muzeului National de Istorie, care nu conteneste sa ma intrige prin cat de neinspirata e!

10 comentarii:

  1. Foarte interesanta postarea!!!!!! Tks

    RăspundețiȘtergere
  2. mulţumesc din inimă pentru tot ce am citit şi am admirat în postarea aceasta!
    minunată idee ai avut că ai mers şi ai postat şi pozele şi filmuleţul - felicitări !
    ''cuminţenia pământului'' este minunată, mai ales acolo între panouri, ea atât de delicată !!!
    în atâta lux al acestui palat, ea, ''cuminţenia pământului'' parcă este şi mai mică şi aparent fragilă! dar sper ca iubirea semenilor să o ajute să ajungă la un loc unde să fie şi mai cinstită şi adorată !!! iar Brâncuşi, acolo unde se află, să fie mulţumit !
    cu drag, îţi doresc weekend cât mai plăcut !

    RăspundețiȘtergere
  3. Cate cladiri superbe sunt in Ro!
    Multumesc pentru toate aceste informatii. E, cu adevarat, aproape spectaculos sediul BNR.
    Se simte in fiecare cuvant surpriza placuta de care ai avut parte vizitand sediul; se simte entuziasmul. :)
    Sa ai un weekend minunat iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru aceasta postare. Nici eu nu am fost pe acolo, dar vreau si eu sa vad statuia. Ma surprinde ca nu s-a obosit nimeni sa realizeze posibilitatea de a face donatia chiar acolo, pe loc.
    Un weekend excelent, draga Vulpito! <3

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumim.Sa ramana acolo pe veci.Felicitari pentru vizita si placerea a fost si de partea noastra sa vedem minunatele imagini.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mulțumesc! O postare instructivă și, în același timp, o delectare pentru iubitorii de frumos! Într-adevăr fotografiile din interiorul Băncii Naționale mi-au adus aminte de Opera Garnier din Paris.

    Weekend minunat, Vulpiță!

    RăspundețiȘtergere
  7. Surprinzatoare instanturile si informatiile oferite! Si mai ales, surprinzator cum nu se poate face cum bine ai precizat "un ghiseu unde sa se faca astfel de depuneri" si sa se incaseze pe baza de chitanta acolo. Dar, ce nu este surprinzator in aceste zile?
    Timpuri si vremuri...Sa fim pozitivi, asta e important. Multumesc ca ne-ai permis sa vedem aceste imagini cu aceasta lucrare deosebita a lui Brancusi si chiar, sa observam, frumusetea arhitecturala a locului care gazduieste statuia prin intermediul filmuletului realizat.
    O vara frumoasa cu toate cele bune si multa sanatate pentru tine si toti ai tai dragi! Salutari cordiale! AA

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumos si interesant. Brancusi, considerandu-se roman, la batranete, a decis sa doneze operele sale Statului Roman comunist. Comunistii lui Ceausescu l-au refuzat iar acum suntem nevoiti sa le cumparam din donatii publice la niste sume astronomice. Comunistii lui Ceausescu n-au vazut un artist in Brancusi, in timp ce alti straini l-au sustinut si promovat pentru a fi ceea ce este astazi.
    Poate invatam ceva din aceasta intamplare.
    Pisicu' Francez

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bine le zici matale, bre Pisicule! E tare asta cu comunistii: cum s-au intors ei de la Paris spunand ca alea nu sunt opere de arta, sunt niste pietroaie care nu merita efortul de a fi aduse in tara!:-)

      Ștergere
  9. Cica s-a facut sedinta mare la Academia Romana privind donatia lui Brancusi de la vremea respectiva. Sedinta, daca nu ma inseala memoria a fost prezidata chiar de Mihail Sadoveanu scriitorul, participanti Geo Bogza, Camil Petrescu, George Calinescu si multi altii despre care am invatat candva la scoala.
    George Calinescu spunea ca Brancusi nu poate fi considerat un creator in sculptura si ca Brancusi este un dusman al poporului Roman.
    Apoi Brancusi a spus despre romani ca" V-am lasat prosti si saraci si v-am gasit si mai prosti si mai saraci"
    Of, of, of...
    Pisicu' Francez

    RăspundețiȘtergere

Condica de sugestii si reclamatii: