Data vizitei: 09.09.2016, pretul biletului: 10 lei + inca 15 lei taxa pentru a putea face poze cu aparat fara trepied.
De ce mi-a placut la Muzeul Municipiului Bucuresti: Pe scurt, ar fi pentru ca:
- are sediul intr-o cladire superba, care chiar daca nu este un palat, asa cum ii spune numele, este remarcabila. A fost renovata la exterior si pusa foarte bine in valoare, o admir de multa vreme,
- locatia este incarcata de istorie,
- arhitectura interioara este foarte frumoasa (arata inca bine desi are nevoie de o restaurare atenta),
- scara lui Storck este, intr-adevar, superba,
- arhitectura interioara este foarte frumoasa (arata inca bine desi are nevoie de o restaurare atenta),
- scara lui Storck este, intr-adevar, superba,
- muzeul "spune" povesti frumoase vizitatorilor,
- incepand din 29 iulie 2016, gazduieste, in cadrul a 2 sali de expozitie, Pinacoteca Bucurestiului, unde pot fi admirate tablouri de N.Grigorescu, Ghe. Tattarescu, Ion Andreescu, N. Tonitza s.a. precum si sculpturi de Dimitrie Paciurea, Ion Jalea, Filip Marin s.a.,
- prezentarea istoriei orasului este facuta cronologic, pe ere istorice, incepand cu prezentul si mergand inapoi in timp, plecand de la ideea ceasului cu rotatie inversa, o piesa deosebita a muzeului. Dupa "Postcomunism" urmeaza "Comunismul", Secolul XX, Secolul XIX, Evul Mediu. Ultima sectiune, "Arheologie", cuprinde o colectie de artefacte scoase la lumina de arheologi, printre care celebra "Zeita de la Vidra",
- in Zona "Povestilor din Bucuresti" muzeul gazduieste in prezent expozitia temporara "Scurta istorie a revansei", unde vizitatorii au ocazia sa afle lucruri interesante despre ultimul duel care a avut loc in Bucuresti, in anul 1898.
Palatul Sutu, cladirea care gazduieste Muzeul Municipiului Bucuresti, este una dintre cele mai vechi resedinte aristocratice din Bucuresti, unul dintre putinele imobile care au ramas nemodificate de mai bine de 150 de ani.
Se afla in plin centru al capitalei, vis-a-vis de Spitalul si Biserica Coltea, in apropiere de Universitate, Teatrul National Bucuresti si Hotelul Intercontinental.
A fost construit de Costache Grigore Sutu intre 1833 -1835, dupa planurile unor arhitecti vienezi.
Interiorul a fost proiectat de Karl Storck, recunoscut sculptor si artist decorator. El este el care a adaugat scara superba. Oglinda de pe scara este cea originala, adusa de la Murano (mica insula de langa Venetia).
Deasupra oglinzii se afla medalionul sculptat in lemn al Irinei Sutu, sotia proprietarului.
Daca aveti noroc ca domnul care vinde bilete la intrare sa aiba un pic de timp la dispozitie, veti avea ocazia sa ascultati niste povesti foarte frumoase legate de palat. Are un mod captivant de a le spune!
Daca aveti noroc ca domnul care vinde bilete la intrare sa aiba un pic de timp la dispozitie, veti avea ocazia sa ascultati niste povesti foarte frumoase legate de palat. Are un mod captivant de a le spune!
A doua jumatate a secolului XIX a fost perioada de glorie a palatului, aici organizandu-se primul bal al fiecarui an, in februarie.
Anul 1956 este anul in care Palatul Sutu devine noul sediu al Muzeului Municipiului Bucuresti.
In 23 ianuarie 1959 palatul se deschide pentru public dupa o restaurare ce s-a derulat in perioada 1956-1958. De atunci gazduieste expozitii avand ca tema istoria orasului Bucuresti.
Cladirea este monument istoric.
Atrag atentia cele doua porti mari superbe impodobite cu lei aurii ce tin in labe un soare mare cat o roata de car. De asemenea, blazonul nu poate trece neobservat. Alexandru Ioan Cuza a dispus demontarea acestuia insa a fost reasezat la locul sau in timpul Regelui Carol I, la staruinta urmasilor lui Costache Grigore Sutu.
Blazonul cuprinde 2 elemente distinctive oficiale: vulturul Munteniei si Zimbrul Moldovei.
 |
| Fatada principala si blazonul |
De-a lungul timpului, inainte de a deveni Muzeul Municipiului Bucuresti, edificiul a mai gazduit: Primaria Municipiului Bucuresti, Banca Chrissovelony, Casa de Economii si Consemnatiuni, Institutul de Constructii.
Sala de la parter, unde se organizeaza diverse evenimente, impresioneaza prin tavanul decorat cu intarsii deosebit de fine, migalite din diverse esente de lemn, ale caror culori naturale sunt inca vii
Mai multe poze cu arhitectura exterioara si interioara a palatului, aici:
Sa incepem vizitarea!
In jurul holului de la parter sunt dispuse salile destinate expozitiilor temporare, sala de conferinte, biblioteca s.a. Expozitia permanenta a muzeului este organizata in 14 sali, la etaj.
 |
| Planul salilor de expozitie de la etaj |
1. Timpul orasului
Ideea prezentarii perioadelor istorice ale orasului plecand de la prezent si mergand inapoi spre trecut, a plecat de la un obiect unicat al muzeului, CEASUL CU ROTATIE INVERSA, fabricat de Casa Collin din Paris, conceput special pentru a fi privit doar in oglinda!
 |
| Neprivit in oglinda, ceasul pare stricat. Mie asa mi s-a parut :-) |
 |
| Privit in oglinda, insa, totul e perfect! |
Pe langa acest ceas interesant, inainte de a incepe calatoria in timp prin salile muzeului, mai pot fi admirate alte cateva ceasuri de epoca, foarte frumoase. In zona in care sunt expuse aceste ceasuri este desenata pe pardoseala o linie pe care daca o depasesti declansezi o alarma care te asurzeste.
2. Postcomunismul:
Zona interesant organizata, ce beneficiaza si de ceva tehnica moderna de prezentare
3. Comunismul
Aici mi-au placut panourile cu tema "Bucurestiul atunci si acum" care prezentau imagini din Bucurestiul comunist, in antiteza cu cele din prezent
Bucurestiul atunci si acum:
Postcomunismul si Comunismul. Mai multe poze, aici:
4. Secolul XX
Aici, diferentele dintre imaginile din trecut si cele din prezent sunt si mai dramatice. In unele poze, zona din trecut e de nerecunoscut
Mai multe imagini, aici:
5. Secolul XIX si Evul Mediu
 |
| Luleaua domnitorului Al.Ioan Cuza. Lemn de trandafir si chihlimbar |
 |
| Barna din lemn care a facut parte din Podul Mogosoaiei, actuala Calea Victoriei (sf. sec. XVII - incep. sec. XVIII) |
Mai multe poze, aici:
6. Arheologie
Aceasta sectiune cuprinde exponate valoroase din diferite epoci istorice. Unul dintre acestea este "Zeita de la Vidra" / "Venus de la Vidra", vas de lut ars, de 43 de cm inaltime, in forma de statueta feminina fara cap, simbolizand cultul fecunditatii. A fost descoperit in 1934 in comuna Vidra din judetul Ilfov, in apropiere de Bucuresti, in situl arheologic ce cuprinde si o asezare neolitica incadrata in cultura Gumelnita. Zeita de la Vidra este una dintre cele mai reprezentative piese ale culturii Gumelnita. Aminteste de figurinele de marmura descoperite pe tarmul Marii Egee.
La momentul descoperirii vasului, exista si un pandantiv de aur legat spre zona pieptului, catre care sunt indreptate bratele. Intreaga suprafata a vasului este acoperita cu bogate motive ornamentale.
La Muzeul Municipiului Bucuresti se mai afla si un alt obiect din cultura neolitica, apartinad culturii Boian, respectiv un suport de vas din lut.
7. Zona Povestilor din Bucuresti
<"Duel sau crima?" prezinta in premiera povestea ultimului duel din Romania, care aavut loc in anul 1898 la Bucuresti. Duel care s-a finalizat, din nefericire, cu moartea unuia dintre participanti, Emanoil Lahovary. Pe locul unde acesta a murit se afla astazi un monument ridicat in anul 1903 de sotia victimei, Zoe Sutu, in Piata Natiunilor Unite. Probabil singurul monument de acest fel din Europa! Expozitia mai prezinta, tot in premiera, costumul istoricului Nicolae Iorga, purtat in momentul asasinarii sale in padurea Strejnic, la inceputul anului 1941.
Expozitia recupereaza prin expunere trusa de duel care a apartinut domnitorului Alexandru Ioan Cuza precum si o serie de corpuri delicte, care vin din zona subteranului social interbelic. Artefacte ale unor intamplari, care avertizeaza si ne amintesc ce anume trebuie sa vindecam in viata orasului.
Expozitia este realizata in parteneriat cu Institutul National de Medicina Legala "Dr. Mina Minovici", o parte dintre exponate fiind aduse din muzeul didactic al institutului si expuse pentru prima oara in fata publicului>. (Adrian Majuru, directorul Muzeului Municipiului Bucuresti)
O sa redau la sfarsitul acestui material un articol interesant despre desfasurarea duelului, publicat de Adrian Majuru pe site-ul "jurnalul.ro".
Despre Emanuel Lahovari am gasit cateva informatii biografie pe Wikipedia: "George Emanuel Lahovari, cunoscut şi ca G. Em. Lahovary (n. 1 august 1854 - d. 29 noiembrie 1897) a fost un ziarist român decedat în urma unui duel.
Expozitia recupereaza prin expunere trusa de duel care a apartinut domnitorului Alexandru Ioan Cuza precum si o serie de corpuri delicte, care vin din zona subteranului social interbelic. Artefacte ale unor intamplari, care avertizeaza si ne amintesc ce anume trebuie sa vindecam in viata orasului.
Expozitia este realizata in parteneriat cu Institutul National de Medicina Legala "Dr. Mina Minovici", o parte dintre exponate fiind aduse din muzeul didactic al institutului si expuse pentru prima oara in fata publicului>. (Adrian Majuru, directorul Muzeului Municipiului Bucuresti)
O sa redau la sfarsitul acestui material un articol interesant despre desfasurarea duelului, publicat de Adrian Majuru pe site-ul "jurnalul.ro".
Despre Emanuel Lahovari am gasit cateva informatii biografie pe Wikipedia: "George Emanuel Lahovari, cunoscut şi ca G. Em. Lahovary (n. 1 august 1854 - d. 29 noiembrie 1897) a fost un ziarist român decedat în urma unui duel.
Dimitrie R. Rosetti, în Dicţionarul Contimporanilor din 1897 îl descrie astfel:
„Lahovari (Gheorghe Em.). - Ziarist, născut la 1 August 1854, încetat din viată la 29 Noembrie 1897. A făcut toate studiile sale în Paris de unde s'a întors cu diploma de licenţiat în drept. A început prin a intra în diplomaţie la 1879 ca ataşat de legaţiune, apoi a trecut în 1881 şef al cabinetului Ministrului de externe.
La 1885, cumpěră dela Al. Ciurcu ecspulsat, ziarul l’Indépendance Roumaine şi duse în capul acestuĭ organ de publicitate o violenă campanie contra guvernuluĭ liberal. Deputat în Cameră de la 1888 până la 1891, G. Em. Lahovary a fost censor la Banca Naţională până la 1895 când a demisionat.
În 1897 ziarul sěŭ susţinând până la un punct oare care politica guvernuluĭ liberal, G. Em. Lahovary în urma uneĭ polemice personale violentă cu Nicolae Filipescu, şi ziarul Epoca, a fost provocat în duel de N. Filipescu şi a murit pe teren, străpuns de spada adversaruluĭ seŭ. Scrierĭ: Essai sur la politique de la Roumanie contemporaine Histoire d'une fiction. Le gouvernement des partis (1897)”".
 |
| Costumul purtat de Nicolae Iorga in momentul in care a fost asasinat |
Mai multe imagini, aici:
8. Pinacoteca
La sfarsitul vizitei dar nu in ultimul rand ca importanta si frumusete, se poate vizita Pinacoteca Bucurestiului. Sunt expuse tablouri de N. Grigorescu, Ghe. Tattarescu, Ion Andreescu, N. Tonitza, Camil Ressu s.a. precum si sculpturi de Dimitrie Paciurea, Ion Jalea, Filip Marin s.a.
 |
| Nicolae Grigorescu: Intoarcerea de la targ |
 |
| Nicolae Grigorescu: Portret de evreu |
 |
| Camil Ressu: La munca campului |
 |
| Ion Irimescu: Himera rautacioasa |
 |
| Nicolae Grigorescu: Flori |
 |
| Nicolae Grigorescu: In luminis |
 |
| Nicolae Tonitza: In curte |
 |
| Eustatiu Stoenescu: Carol II |
 |
| Necunoscut: Toma necredinciosul |
 |
| Necunoscut: Iisus Christos cu coroana de spini |
 |
| Filip Marin: Eminescu |
Mai multe imagini, aici:
Cred ca muzeul asta are multe lucruri interesante de aratat vizitatorilor si merita sa fie vizitat de un numar mai mare de persoane!
Adrian Majuru:
Povestea unui duel de la 1897
PENTRU POLITICA
Filipescu i-a reprosat lui Lahovary ca a trecut la liberali, iar acesta i-a reprosat celui dintai ca face doua politici simultan. Nimic despre onoarea persoanei sau a familiei.
In toamna lui 1897, intr-o dimineata mohorata, un barbat intre doua varste isi prindea butonii camasii in fata unei oglinzi. Mainile ii tremurau abia vazut, iar chipul avea o privire timorata. Peste numai un ceas poate isi va pierde viata intr-o confruntare pe care nu a dorit-o. Ce a facut George Lahovary de a ajuns aici, caci despre el este vorba? A cautat sa alerge contra rivalului sau din aceasta dimineata, cunoscutul politician Nicolae Filipescu, pentru a se masura cu el pentru orice pret? In nici un caz. Lahovary avea un presentiment nenorocit ca afacerea aceasta nu putea sa iasa bine. Si ce a facut el? A dat o declaratie in scris, prin care propune sa se faca impacarea, recunoscand ca nu a avut nici un fel de intentiune ca sa ofenseze si ca nu a avut in vedere persoana lui Filipescu, ci a facut numai polemica de jurnal contra politicii lui Filipescu. Lahovary nu insultase pe nimeni. Iar martorii precum Th. Vacarescu au spus alaturi cu Isvoranu: "Nu e insulta". Acestia au mai spus: "Noi, martorii dlui Lahovary, declaram ca onoarea dlui Filipescu nu este decum atinsa, clientul nostru marginindu-se sa-i aprecieze actele sale politice, dupa cum d. Filipescu apreciase mai inainte pe acelea ale dlui Lahovary". Filipescu i-a reprosat lui Lahovary ca a trecut la liberali, iar acesta i-a reprosat celui dintai ca face doua politici simultan. Nimic despre onoarea persoanei sau a familiei.
DRUMUL CATRE DUEL. George Lahovary a mai trecut o data prin astfel de trairi traumatizante. Isi amintea de asta pe cand trasura il ducea catre locul legiuit duelului. Se intamplase cu ani in urma, iar rivalul sau de atunci fusese un Costa-Foru, care il provocase cu un subiect similar. Lahovary a considerat ca nu este ofensa, iar mai pe urma, Costa-Foru, dupa obiceiul cavalerismului si legile onoarei, intalneste pe Lahovary si il loveste. O, atunci s-a sfarsit, onoarea trebuia scaldata in sange, pentru ca altfel nu se putea, in aceasta lume a duelistilor. Lahovary a fost astfel constrans sa se bata. Norocul lui de atunci a fost ca s-a batut in camp deschis si a scapat rompand continuu si tinandu-se in garda. Costa-Foru s-a zgariat singur in spada lui Lahovary. Si apoi, cu mai bine de 20 de ani in urma, in Parisul anului 1874, cine nu-si mai aminteste de nefericitul duel de la Fontainebleau, unde mai tinerii Ghica si Sutu s-au duelat cu pistolul, iar primul a fost impuscat? Statul francez insa nu tolera duelurile. Sutu a primit patru ani de osanda, martorii lui trei ani, iar martorii defunctului Ghica, doi ani. Deoarece toti martorii au fost considerati complici. In Valahia, astfel de lucruri erau tratate cu superficialitate. Trasura s-a oprit in fata unei sali de scrima. Duelul se va desfasura astfel intr-un spatiu inchis, intr-o sala care nu avea nici macar 12 metri lungime. Acesta era un amanunt la care nu se asteptase si care lucru i-a creat disconfort. Duelul cu spada trebuie sa respecte alte reguli. Codul duelistilor spune ca "terenul trebuie sa aiba maximum 30 de metri. Modul de a se pune in garda cere doua picioare distanta, ca sa nu se atinga varfurile spadelor, adversarii fiind intinsi asezati; plus doua picioare distanta, sa nu se atinga varfurile spadelor. Asta ca sa nu se intample ca din primul moment sa se poata da lovituri. Apoi, cand se face oprirea, fiecare luptator sa aiba grija sa rompeze cu un pas, caci amandoi pot foarte bine sa se atace. Indata ce s-a oprit lupta, trebuie sa te opresti si sa te retragi cu un pas si sa stai in garda. In consecinta, trebuie 2 metri cel putin de fiecare, va sa zica 4 metri la amandoi combatantii".
CONFRUNTAREA. George Lahovary, intrand in sala de scrima, a ramas stupefiat. Nimic din codul duelistilor nu se putea respecta! Sala intreaga era de 12 metri lungime, avea de o parte o soba si avea paralele de cealalta; deci, la spatele fiecaruia nu erau nici 4 metri. Prin urmare, intr-o sala de scrima de 12 metri, nu se poate, nu trebuie sa se faca un duel! Se hotarase initial ca duelul sa aiba loc in manej, apoi s-a ales sala de gimnastica, care avea 30 de metri. S-a opinat insa, in cele din urma, ca era prea frig si prin urmare au ales sala de scrima, care avea o soba, dar care era cu mult mai mica! Trebuia sa se lase la spatele omului 10 sau 15 metri. Sa se lase asadar spatiu destul pentru retragere.
Cei doi au luat pozitia de lupta. Prima repriza nu a tinut mai mult de 30 de secunde. Lahovary s-a retras atat de mult, incat mai avea un metru si jumatate pana sa ajunga la zid. Atunci martorii au intrerupt lupta. Au fost pusi din nou in garda in locul unde a inceput lupta, Lahovary redobandind terenul pierdut in fata lui Filipescu.
A inceput a doua repriza, care a durat foarte putin. La primul angajament, lupta a fost ispravita, lovitura fiind instantanee. Lovitura mortala. In prima repriza, Filipescu a urmarit tot timpul bratul lui Lahovary, dar nu a putut sa-l atinga si atunci Lahovary, dorind sa riposteze, in minutul acela s-a intamplat nenorocirea.
SPADA S-A INDOIT IN CORPUL VICTIMEI. In primul moment care a urmat duelului iesise zvon ca spada a fost indoita in lovitura data.
Primele persoane care au vazut spada in starea in care era, cu varful indoit pe 20-30 centimetri, au spus ca lovitura a fost data cu atata furie, ca s-a indoit in corpul victimei. Desi s-a stabilit apoi prin expertiza medico-legala ca alta a fost cauza unei asemenea indoiri a spadei, lovitura a fost data asa cum nu e cu putinta sa fie data pe un teren deschis si in alte imprejurari.
"Doua degete de fier ii ajung adversarului, daca ai putut sa-l atingi" - spune codul duelistilor. Aici, Filipescu a putut sa implante in corpul lui Lahovary 20 de centimetri de fier si aceasta pentru ca lupta a avut loc in sala de scrima, unde luptatorii erau dispusi sa se fandeze à fond, cum se spune in termeni tehnici. La procesul care a urmat in iunie 1898, procurorul general Stefan Statescu a confirmat: "Puteau ei sa faca o astfel de fandare intr-un camp deschis? Putea lovitura sa ajunga intr-o asa profunzime? Nu. Asadar, Filipescu a trebuit sa aiba putinta ca sa sara in primul moment.
Ce furie de atac si ce siguranta de teren a trebuit sa aiba Filipescu ca sa faca acest salt, caci salt e in realitate si, cu toata romparea lui Lahovary, sa intre cu arma in corpul adversarului sau 20 de centimetri! Aceasta dovedeste ca acuzatia adusa martorilor, in ceea ce priveste sala de scrima, e adevarata cauza a nenorocirei intamplate. Martorii nu trebuiau sa autorizeze acest duel; ei au produs, deci, aceasta imprejurare si lor trebuie sa li se impute faptul petrecut".
Nae Filipescu, marele duelist
|
"Terenul trebuie sa aiba maximum 30 de metri. Modul de a se pune in garda cere doua picioare distanta, ca sa nu se atinga varfurile spadelor, adversarii fiind intinsi asezati; plus doua picioare distanta, sa nu se atinga varfurile spadelor. Asta ca sa nu se intample ca din primul moment sa se poata da lovituri"
"Apoi, cand se face oprirea, fiecare luptator sa aiba grija sa rompeze cu un pas, caci amandoi pot foarte bine sa se atace. Indata ce s-a oprit lupta, trebuie sa te opresti si sa te retragi cu un pas si sa stai in garda. In consecinta, trebuie 2 metri cel putin de fiecare, va sa zica 4 metri la amandoi combatantii" - din codul duelistilor
PROVOCAREA: CAUZA SI EFECTULTIMELE CUVINTE ALE LUI LAHOVARI "ILS M’ONT ASASSINE"UN DUEL SAU UN ASASINAT?
Sursa articolului: http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/povestea-unui-duel-de-la-1897-29934.html
|
Am vizitat palatul (muzeul) şi-i ştiu "comorile". Mă bucur însă că tu ai adus şi aici, în virtual, atât de multe imagini, căci de obicei, cum ştii, vizitatorul de rând trece în fugă peste anumite obiecte, nevând timp să-şi întipărească pe retină tot ceea ce a văzut. La ora la care am citit postarea m-a luat un pic cu tremurat, asta la imaginile din perioada comunistă, la reşoul improvizat şi la translatările bisericilor bucureştene, brrr!
RăspundețiȘtergereŞi chiar dacă postarea cu Parisul ce mi-o tot arăta blogger-ul că ar fi ultima nu arăta nimic, am avut la postarea de faţă, cu un colţ de Bucureşti, un răgaz minunat de cultură, sorbită înainte de răsărit alături de o cafea fierbinte.
Zi faină să fie la casa ta!
multumim, avem si noi in oras casa Sutu, de dimensiuni mult mai mici! frumoasa prezentare!
RăspundețiȘtergereFoarte interesant, multumesc pentru prezentare Vulpito !
RăspundețiȘtergereNu am mai fost pe acolo de ceva vreme. Multumesc pentru prezentarea ta atat de amanuntita.
RăspundețiȘtergereImi place ca ai fotografiat si cateva din cuvintele impresii! Chiar m-au impresionat!
Un sfarsit de saptamana demn de un nou frumos inceput...
Cu drag!
O prezentare ce merita feicitari si multumiri.
RăspundețiȘtergereVulpițo,ești in Romania?Scuza-ma dacă mi-a scăpat.
RăspundețiȘtergereDesi am fost in curtea acestui muzeu,recunosc ca nu l-am vizitat. Mulțumim pentru turul virtual!
felicitări pentru minunata prezentare a acestui palat !
RăspundețiȘtergerece lume deosebită a fost cândva !
au lăsat ceva minunat pentru urmaşi !
Un tur virtual de exceptie; (mai ales sectia de arheologie, precum si pinacoteca). Multumesc frumos pentru aceste instanturi minunate pe care le-ai impartasit cu noi! Weekend placut si salutari cordiale!
RăspundețiȘtergere