Imi place sa
fac fotografii. In vacante fac foarte multe, inclusiv pe drumurile pe care le
parcurgem catre destinatiile noastre turistice. Asta nu inseamna ca sunt mare
experta in arta fotografica.
De-a lungul
timpului, am constatat ca cele mai importante amintiri cu care te alegi dupa ce
petreci o vacanta intr-o destinatie la care ai visat demult, nu sunt magneteii,
tricourile inscriptionate sau mai stiu eu ce alte nimicuturi, ci fotografiile.
Pe langa faptul ca te ajuta sa-ti amintesti ceea ce ai vazut pe unde ai fost,
iti amintesc inclusiv de starea si sentimentele pe care le-ai trait atunci. In
plus, poti imparti si cu alte persoane, experientele tale (macar in parte).
Pozele astea
strambe si chinuite, facute din masina, imi amintesc, de exemplu de emotiile si
curiozitatea pe care le-am avut cand am mers prima data in excursie in
strainatate, la Praga, in 2005. Ma fascina absolut tot: panourile rutiere
scrise in limba ceha, faptul ca soferii erau avertizati cu semne luminoase de
circulatie in legatura cu conditiile meteorologice, caprioarele de pe campurile de la marginea drumului, faptul ca prin Cehia
autostrazile sunt peste tot strajuite de liziere de copaci sau parapeti inalti,
faptul ca masinile lor de deszapezire ieseau pe autostrada la primul fulg de
zapada, si alte lucruri din astea.
