Germania, Bavaria: Wieskirche

Cum nimic nu este intamplator pe lumea asta, astazi, in Vinerea Mare, a venit la rand sa scriu despre o biserica ce are o legatura cu acesta zi si cu paimile Mantuitorului pe care le rememoram in aceasta perioada.

Initial am crezut ca traducerea numelui bisericii ar fi “Biserica alba” (credeam eu, in mod gresit, ca “wiese” inseamna “alb”). Ulterior m-am lamurit: “wiese” inseamna “pajiste” iar Wieskirche ar trebui sa fie “Biserica de pe pajiste”. Si era si logic avand in vedere pajistile minunate pe care este construita biserica.

Se afla in localitatea Steingaden, in locul numit chiar “Wies” (numele probabil vine de la cuvantul "Wiese", "Pajistea"), in landul Bavaria din Germania. La doar cativa kilometri (15, maxim 20) se afla orasul Fussen, orasul langa care se afla celebrele castele Neuschwanstein si Hohenschwangau, despre care am scris deja aici:

Castelul Hohenschwangau,

Castelul Neuschwanstein (partea I, exteriorul),

Castelul Neuschwanstein (partea aII-a, interiorul),

Fussen, orasul de la poalele castelelor Neuschwanstein si Hohenschwangau.

Pajistea "Bisericii de pe pajiste" J

Se numara printre atractiile turistice care pot fi descoperite pe celebrul Drum Romantic (Romantische Strasse) al Germaniei.

A fost construita in perioada 1745 – 1754 in cinstea “Mantuitorului Biciuit”.

Se spune ca in cazul ei arta rococo ar fi atins o perfectiune unica si ca biserica ar fi cel mai bun exemplu din lume al stilului rococo (aici nu ma pronunt, urmeaza sa apreciati pe masura ce ve-ti vedea imaginile). Despre rococo stiu ca reprezinta exagerarea caracteristicilor barocului pana la opulenta.

Din 1983 este inscrisa in patrimoniul UNESCO si este vizitata anual de peste 1 milion de oameni (dintre care, 200 de grupuri de pelerini).

Biserica este cautata si pentru serviciile religioase deosebit de festive precum si pentru concertele bisericesti organizate aici.

Totul a inceput in 1732, cand, statuia Mantuitorului Biciuit (cea care in prezent reprezinta piesa principala a altarului bisericii) a fost adusa in localitatea Steingaden in procesiunea din Vinerea Mare.

In 1735, din cauza aspectului ponosit, statuia a fost abandonata in podul manastirii (nu stiu care, probabil exista una in zona la acel moment) si nu a mai fost purtata in procesiuni.

In 1738, statuia a fost mutata in casa unei familii de fermieri din Wies iar in 14 iunie 1738 Maria Lori si sotul sau (in casa carora se afla statuia) au vazut lacrimi in ochii statuii Mantuitorului Biciuit.

Datorita numarului mare de pelerini care veneau sa vada minunea, in perioada 1739-1740 s-a construit o capela, aproximativ in zona in care, in prezent, este amenajata parcarea.

Parcarea era prin zona asta, capela initiala, nu am idee pe unde sa fi fost:

Desigur ca in curand aceasta a devenit neincapatoare pentru numarul din ce in ce mai mare de pelerini care veneau la Statuia Mantuitorului Biciuit, statuie despre care se spunea ca avea puteri vindecatoare.

Astfel, in perioada 1745 – 1754, arhitectul Dominikus Zimmermann a construit actuala biserica de pelerinaj de la Wies. In varsta de aproape 70 de ani, Zimmermann nu a acceptat sa mai paraseasca biserica (cea mai frumoasa si mai completa opera a sa) si si-a construit o casuta foarte aproape de biserica, unde a locuit pana la moartea sa.

In perioada 1803 – 1804 biserica a fost in pericol de a fi demolata din cauza campaniei de secularizare a averilor bisericesti desfasurata in Bavaria la inceputul secolului al 19-lea.

Petitiile si sacrificiile fermierilor locali, din perioada 1811 – 1830 au reusit in cele din urma sa salveze biserica de la o demolare sigura.

In perioada 1946 – 1978, sub prelatul Alfons Satzger, pelerinajul a fost incurajat, serviciul religios a devenit mai festiv iar in zona rurala de langa biserica a fost infiintat un centru educational “Landvolkshochschule Wies”.

In 1983 episcopul Josef Stimpfle de Augsburg a reinviat “Fratia Mantuitorului Biciuit din Wies”.

In perioada 1985 – 1991 biserica a fost minutios renovata. S-a urmarit si s-a reusit in aproape toate cazurile, o restaurare care sa respecte cu strictete aspectul original din secolul al 18-lea. Costul total al restaurarii a fost de 10,6 milioane de Marci Germane.

Biserica a fost redeschisa in data de 5 mai 1991.

Frescele de pe tavanul bisericii reprezinta, printre altele, A doua venire a lui Iisus, pe un curcubeu (in poza mea se vede doar curcubeul L), Tronul judecatii si Usa Vietii Vesnice.

Pe domeniul bisericii:

  

Drumul spre biserica si inapoi spre Fussen unde aveam cazarea: