CN Tower (Canada's National Tower, Canadian National Tower) - Turnul National Canadian

Oricat de mult imi doresc sa scriu cat mai aproape de momentul la care s-au petrecut lucrurile despre care scriu, tre' sa recunosc cu amaraciune ca treaba asta nu prea imi iese.

Asa s-a intamplat si cu turnul asta pe care l-am vizitat pe la sfarsitul lui iulie si am reusit sa termin de-abia acum articolul despre el.

Imi doream de mult sa-l vizitez insa am asteptat vremea frumoasa ca sa pot admira cat mai bine peisajul oferit de inaltimea lui ametitoare. Si doream sa am si suficient timp la dispozitie ca sa stau acolo sus pana spre seara ca sa pot vedea si apusul de soare.

Am avut, intr-adevar, o dupa amiaza frumoasa iar apusul, dupa cum o sa vedeti, nu a fost dezamagitor.

CN Tower se afla pe malul lacului Ontario si este un simbol nu numai al orasului Toronto ci si al Canadei. La baza lui se afla un alt simbol al orasului, stadionul Rogers ( Rogers Centre).

Turnul a fost construit in perioada 1973 - 1976 si deschis publicului in 1976 (ce dragut, suntem de-o seama, da' tre' sa recunosc ca el se tine muuuult mai bine! :-)). 

Are o inaltime totala de 553,33 de metri.

Inca se numara printre cele mai inalte cladiri din lume, fiind considerat un triumf arhitectural. 

A fost construit pentru a servi, in principal, ca turn de telecomunicatii si de observatie insa are mare succes si ca atractie turistica si restaurant.

La data la care a fost finalizat, era cea mai inalta cladire din lume, record pe care l-a detinut timp de 34 de ani, pana in 2010 cand a fost construit Burj Khalifa in Dubai si Canton Tower in China.

Principalele puncte de atractie (pentru vizitarea carora se plateste separat sau sub forma de bilet combinat) sunt reprezentate in imaginea de mai jos:

- Capsula Principala (dupa cum se vede in imagine, aceasta este structurata pe cateva nivele),

- Lifturile de viteza mare, care au pereti de sticla spe exterior pentru admirarea peisajului,

- Podeaua de Sticla si Terasa in aer liber (Sky Terrace), la 342 m inaltime,

- Restaurantul "Horizons" (la 346 m),

- Terasa pentru belvedere "Lookout" (346 m),

- Restaurantul "360", la 351 m inaltime,

- Zona unde se poate merge pe marginea acoperisului, deasupra Restaurantului "360", la o inaltime de 356 m,

- Sky Pod (Capsula din cer), la 447 m,

- Varful antenei turnului, la 553,33 m inaltime. 

Eu am ales un bilet pentru vizitarea capsulei principale (incluzand nivelul podelei de sticla, terasa in aer liber precum si zona pentru belvedere Lookout) precum si a capsulei denumita Sky Pod (Capsula din cer).

Situat la 351 m inaltime, Restaurantul "360" se numeste asa pentru ca face o rotatie completa la fiecare 72 de minute. Ofera privelisti minunate asupra orasului Toronto, lacului Ontario si imprejurimilor si este apreciat pentru preparatele delicioase in ciuda preturilor cam mari.

Principala zona de observatie (Lookout) este destul de spatioasa. Se poate admira privelistea prin geamuri sau se poate iesi pe terasa circulara in aer liber insa aici nu prea se pot face poze din cauza plasei metalice de siguranta.

LOOKOUT LEVEL

Terasa exterioara circulara, luminata in rosu dupa lasarea serii

Imi place poza asta:

In 1994 a fost inaugurata podeaua de sticla pentru liftul care urca pana la 342m. Nu-mi mai amintesc daca cel cu care am urcat eu avea podea de sticla, imi amintesc, doar, ca avea geamuri spre exterior si ca am putut admira privelistea in timp ce urcam (am facut un filmulet, o sa-l puteti vedea mai la vale).

In 1995 a fost declarat ca fiind "una dintre cele 7 minuni ale lumii moderne" de catre Societatea Americana de Inginerie Civila. 

CN Tower a fost proiectat sa reziste la un cutremur de 8.5 grade pe scara Richter si la vanturi de 418 km/h.

Incepand din anul 2007,  turnul este iluminat cu un sistem de leduri programat de la un computer aflat in incinta sa. Sistemul cu leduri pare sa fie mult mai ieftin decat cel cu becuri incandescente cu care era iluminat initial. Costul lunar estimativ pentru utilizarea sistemului de leduri este de aproximativ 1000 de Dolari Canadieni.

In plus, sistemul de leduri ofera posibilitatea iluminarii turnului in diverse culori in functie de anumite evenimente.

De exemplu, imediat ce s-a aflat vestea ca Ducesa Kate Middleton a nascut un baietel, turnul a fost iluminat in albastru. Daca ar fi fost o fetita, turnul ar fi fost iluminat in roz.

In luna decembrie, in preajma Sarbatorilor de Craciun, turnul este luminat in rosu si verde.

Pe 1 decembrie, de Ziua Internationala AntiSIDA, turnul este luminat in rosu.

Pe 10 decembrie, de Ziua Drepturilor Omului, turnul este luminat in galben.

Pe 26 ianuarie, de Ziau Internationala impotriva bolii Alzheimer, turnul este luminat in albastru deschis si galben.

4 februarie - Ziua Internationala de lupta impotriva cancerului - leduri portocalii si albastre.

14 februarie - Valentine's Day - leduri rosii. 

Si acestea nu sunt singurele evenimente marcate prin iluminarea turnului in anumite culori.

De Revelion se pregateste un adevarat spectacol de lumini. 

Primavara si toamna, in timpul migratiei pasarilor, luminile sunt stinse complet pentru a nu dezorienta pasarile si pentru a ajuta la reducerea mortalitatii in perioada migratiei.

Cand l-am vizitat eu, era iluminat asa:

Anual atrage mai mult de 2 milioane de vizitatori din intreaga lume (cu siguranta ca turistii sunt din lumea intreaga insa cand am fost eu, cei mai multi erau indieni si asiatici!).

Pentru cine vine la Toronto ca turist, cred ca reprezinta unul dintre cele mai importante obiective de vizitat, daca nu chiar cel mai important. 

Ce se mai poate face la CN Tower:

La parter exista un cinematograf unde poate fi vizionat un film de 15 minute despre constructia turnului precum si un film 3D (Legends of Flights) despre istoria aviatiei. 

De asemenea, exista un teatru (Motion Theatre) unde este prezentata o productie numita Himalamazon. Prin intermediul unui simulator, spectatorii sunt plimbati printr-un decor fantastic (o combinatie intre Himalaya si Amazon) si pot experimenta ceva efecte speciale (vant, apa).

N-am fost nici la cinematograf si nici la teatru, nu stiu ce sa spun despre productiile respective. 

Din 2011, cei dornici de senzatii tari pot experimenta mersul pe marginea acoperisului capsulei principale, la o inaltime de 356m, chiar deasupra Restaurantului "360". Am inteles ca experienta este destul de costisitoare, 175 de Dolari canadieni. 

Mersul pe marginea acoperisului nu se poate practica iarna si pe vreme cu vant puternic.

Mai multe informatii, aici.

Astia sunt temerarii vazuti de mine din capsula de deasupra:

CN Tower foarte usor accesibil cu metroul pana la una dintre statiile Union sau St. Andrew si este deschis publicului zilnic intre orele 9am - 11pm (vara) si 9am - 10 sau 10.30pm (pe timp de iarna).

Initial, literele CN din denumirea "CN Tower" se refereau la compania feroviara "Canadian National" care a construit turnul. Cu timpul, sintagma "CN Tower" a fost folosita cu sensul de "Canadian National Tower" sau "Canada's National Tower".

Pe masura ce cladirile din Toronto erau din ce in ce mai inalte, au inceput problemele in privinta transmisiunilor de radio si de televiziune. Asa a aparut necesitatea construirii unui turn de telecomunicatii mai inalt decat zgarie-norii din oras.

Cum Toronto nu are un relief cu dealuri sau piscuri de la inaltimea carora sa-i poti admira panorama, CN Tower este o optiune pentru cei curiosi sa vada orasul de la inaltime.

Odata ajunsa la baza "uriasului", m-am asezat frumos la coada ca sa-mi iau biletul de intrare. Era destul de multa lume la coada insa a mers repede.

Biletul de intrare:

La 28 iulie 2013 a costat 49,72 de Dolari pentru nivelul principal si nacela (Sky-pod). Daca biletul se cumpara de pe internet, pretul este mai mic cu 15%. Pentru detalii privitoare la programul de vizitare si preturile de intrare, site-ul turnului este:

http://www.cntower.ca/en-ca/home.html

     

Dupa ce-ti iei biletul si intri in incinta turnului, trebuie sa ai un pic de rabdare pentru ca trebuie sa stai la coada ca sa urci in unul dintre lifturile care te vor duce sus. E destul de multa lume iar coada pana la lift poate dura chiar si mai mult de 2 ore. Cred ca trebuie sa ma consider norocoasa pentru ca am avut de asteptat doar 45 -50 de minute (de altfel, fusesem anuntata inca de la intrare ca timpul de asteptare urmeaza sa fie in jur de 45 de minute. Cred ca toti turistii sunt anuntati jos cat au de asteptat).

Traseul de la intrare pana la lift:

Turnul vazut din holul de la intrare:

Spre lifturi:

Intrucat CN Tower reprezinta un simbol al poporului canadian, putand, astfel, reprezenta o tinta pentru acte teroriste, nu m-am mirat sa constat ca, inainte de a ajunge la lifturi, a trebuit sa trec printr-un filtru de securitate asemanator celor organizate in aeroporturi. Ce era nostim aici, era ca, in timp ce te aflai in interiorul filtrului, erau suflate catre tine jeturi puternice de aer.

 O macheta a turnului pusa la dispozitia turistilor ca decor pentru fotografii:

Alt potential decor pentru fotografii, in drum spre lifturi:

La coada pentru lifturile care urmau sa ne duca pana la principala noastra destinatie: nivelul principal al turnului, denumit LOOKOUT:

Prin geamurile de la parterul turnului puteam vedea zidul Acvariului din Toronto, inca nedeschis publicului la acel moment:

Ca sa nu se plictiseasca in timp ce asteptau la coada pentru lifturi, turistii puteau sa-si procure diverse suvenire care sa le aminteasca de vizitarea celebrului turn din Toronto:

Aparatul de imprimat monede

Daca se introduceau doua monezi de 1 dolar si una de 5 centi (careia canadienii ii spun "nickel"), cea de cinci centi era stantata de masina cu imaginea turnului si restituita turistului: 

Tot in timp ce asteptau la coada pentru lifturi, turistii puteau alege sa-si faca niste poze digitale pe care urmau sa le ridice la terminarea vizitei, inainte de iesirea din incinta turnului. 

Ce era special cu pozele acelea era faptul ca, desi erau facute pe un fond neutru, verde sau albastru, poza finala avea in fundal o imagine a orasului Toronto vazut din CN Tower. Nu mi-am facut. Pe de o parte pentru ca ideea nu mi s-a parut extraordianara si, pe de alta parte, din cauza pretului: cea mai ieftina varianta costa 25 de dolari:

Nenea tocmai facea unor turisti o astfel de poza:

Poza digitala: before and after:

La plecare, turistii isi ridicau pozele facute in timp ce asteptau la coda pentru lift

In timp ce steptam la coada pentru lifturi, am vazut si magazinul de suvenire, un nivel mai jos. N-am fast, n-am mai avut timp si nici nu cred ca m-as fi putut lipi de ceva de acolo. Au preturi foarte mari pentru produse care pot fi gasite si in oras la preturi mai accesibile: 

Tot in drum spre lifturi:

Gata! In sfarsit am ajuns la lifturi! Cele sase lifturi sunt deja celebre pentru ca au ferestre de sticla spre exterior. Drumul pana sus dureaza 58 de secunde:

Drumul cu liftul pana la nivelul "Lookout":

La nivelul principal (Lookout) lucrurile se prezinta cam asa:

Privelistea ce poate fi admirata de la nivelul principal de observatie LOOKOUT:

Insulele Toronto pe Lacul Ontario

De la nivelul Lookout (346 m) cobori cateva trepte si ajungi la nivelul cu celebra podea de sticla. 

In 1994 cand a fost inaugurata, era singura din lume de acest fel. Are 23,8 metri patrati si este facuta din sticla masiva.

Pe mine nu m-a impresionat in mod deosebi, ma asteptam la ceva mai spectaculos. Este, probabil, foarte rezistenta (am inteles ca sticla din care este facuta rezista la presiuni foarte mari). Nu mi-a fost frica sa merg pe ea desi o prietena imi spusese ca ea nu a avut curaj, ca a simtit ca o ia ameteala, chestii d'astea. 

M-a amuzat atitudinea oamenilor, unii tematori, altii dornici sa arata ca nu le este teama, insa copii erau cei mai draguti, pur si simplu se tavaleau pe jos si priveau fascinati abisul de dedesubt. :-)

Odata ce te afli la nivelul capsulei principale (Lookout) si ai bilet si pentru capsula Sky Pod, trebuie sa iei un alt lift cu care, in 44 de secunde vei urca echivalentul a 33 de etaje, pana la o inaltime de 447m. Aceasta inaltime este echivalenta cu o cladire cu 147 de etaje. 

De pe aceasta mica terasa circulara poti admira privelistea orasului Toronto, a lacului Ontario si a imprejurimilor. Pe vreme cu vizibilitate buna se poate vedea pana la o distanta de 160 km. Am citit ca in astfel de zile poate fi vazuta chiar Cascada Niagara precum si orasul american Rochester situat pe tarmul de sud al lacului Ontario.

Eu cam asa am vazut privelistea din Sky Pod. Am urcat pe la ora 5 poate 6 dupa amiaza, am asteptat apusul si apoi m-am bucurat si de luminile orasului pe timp de noapte:

Sky-Pod: Cica ar fi cea mai inalta din lume punte de observatie construita de om

Aeroportul de pe una dintre Insulele Toronto

Insulele Toronto, pe lacul Ontario

Stadionul Rogers Centre, la baza CN Tower

Capsula principala a turnului vazuta din Sky Pod (cam cu 33 etaje mai sus)

Se lasa seara, cladirile incep sa fie luminate:

CN Tower luminat in rosu, vazut din Sky Pod

Apusul de soare vazut din Sky Pod (447 m inaltime):

Io in CN Tower:

Gata, s-a cam terminat cu vizitarea turnului si admirarea peisajului! E timpul sa coboram din nou cu picioarele pe pamant! Pentru asta, luam din nou liftul cel cu pereti de sticla si admiram privelistea, de data asta pe timp de noapte:

La iesire:

CN Tower pe timp de zi:

 

 

 

CN Tower pe timp de noapte:

CN Tower vazut de pe vapor, de pe Lacul Ontario (pozele astea sunt din septembrie 2012):