Imi place sa
fac fotografii. In vacante fac foarte multe, inclusiv pe drumurile pe care le
parcurgem catre destinatiile noastre turistice. Asta nu inseamna ca sunt mare
experta in arta fotografica.
De-a lungul
timpului, am constatat ca cele mai importante amintiri cu care te alegi dupa ce
petreci o vacanta intr-o destinatie la care ai visat demult, nu sunt magneteii,
tricourile inscriptionate sau mai stiu eu ce alte nimicuturi, ci fotografiile.
Pe langa faptul ca te ajuta sa-ti amintesti ceea ce ai vazut pe unde ai fost,
iti amintesc inclusiv de starea si sentimentele pe care le-ai trait atunci. In
plus, poti imparti si cu alte persoane, experientele tale (macar in parte).
Pozele astea
strambe si chinuite, facute din masina, imi amintesc, de exemplu de emotiile si
curiozitatea pe care le-am avut cand am mers prima data in excursie in
strainatate, la Praga, in 2005. Ma fascina absolut tot: panourile rutiere
scrise in limba ceha, faptul ca soferii erau avertizati cu semne luminoase de
circulatie in legatura cu conditiile meteorologice, caprioarele de pe campurile de la marginea drumului, faptul ca prin Cehia
autostrazile sunt peste tot strajuite de liziere de copaci sau parapeti inalti,
faptul ca masinile lor de deszapezire ieseau pe autostrada la primul fulg de
zapada, si alte lucruri din astea.
Acum nu ma
mai mira astfel de lucruri cu care m-am obisnuit in partea civilizata a Europei
si spre care tindem si noi, pozele, insa, imi amintesc de momentele
frumoase din acea vacanta, inclusiv de pe drum.
Mai sunt
cateva de pe drumul de intoarcere de la Viena din 2007, mai exact cele cu
Rafinaria Schwechat de la iesirea din oras, una dintre cele mai mari rafinarii
din Europa unde, se pare ca se proceseaza si petrol din Romania (oare la noi nu se poate?!). Am vazut-o si pe timp de noapte, e plina de luminite ca un pom de Craciun.
Si mai sunt si imaginile cu
parcul eolian amplasat tot pe undeva in apropiere de Viena.
Rafinaria Schwechat:
Parcul eolian pe care l-am vazut tot pe undeva in apropiere de Viena:
Esti in ton cu anotimpul. Exact cenusiul asta cetos se vede-acum afara ...
RăspundețiȘtergereParcul eolian mi-l amintesc si eu, e undeva pe drumul spre Bratislava.
La partea cu amintirile, ai perfecta dreptate. De aia-i asa de greu, sa stergi fotografiile, chiar si pe cele mai putin reusite.
Weekend frumos !
Multumesc, Dani, un weekend placut si tie!
ȘtergereTot de la anonimul din dupa amiaza asta,...
RăspundețiȘtergereSigur, fotografiile sunt superbe, prin tot cenusiul lor, majoritatea sunt facute in Austria, pe langa combinatele petroliere OMV,...putine sunt de la frontiera slovaco-ceheasca. Astept pozele din Praga. Praga..., ah, pentru mine, e cel mai frumos oras din lume. Cel mai autentic, cel mai mistic, cel mai de trait loc. Cu mult superior Parisului, Londrei sau Santiago de Chile-ului (ca sa nu mai pomenesc de anostele orase din SUA). Felicitari.
Si noua ne-a placut Praga in mod deosebit. Pozele din Praga au fost postate deja. Le puteti gasi in arhiva blogului (majoritatea in luna ianuarie) sau la sectiunea "Am scris despre", rubrica "Praga".
ȘtergereInca o data, multumiri pentru interes!